Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

„ Sfânta Treime sau La început a fost iubirea”
dovada de iubire a Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae
către neamul românesc

Începutul lunii octombrie, a adus cu sine comemorarea trecerii la Domnul, a marelui teolog român Pr. Dumitru Stăniloae. Ocazie cu care, m-am gândit să aduc şi eu un neînsemnat omagiu, citind „da capo al fine” una dintre operele „Teologului”.
Întâmplător sau nu, îmi pică în mână cartea „Sfânta Treime sau La început a fost iubirea”( Editura I.B.M.B.O.R., 2005). O operă nu foarte amplă, dar foarte valoroasă din punct de vedere teologic.
Conştientizând că „Sf. Treime este suprema taină a existenţei”, părintele caută să asocieze existenţa ei cu ceva cunoscut oamenilor, chiar prin propria lor natură, şi anume iubirea. Pentru că, la rândul ei, Sf. Treime îşi află unitatea fiinţială în iubirea interpersonală dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
În prefaţa lucrării sale, Pr. Stăniloae aşterne minunate cuvinte despre această tainică legătură între Sf. Treime şi oameni, care este de fapt o transmigraţie a iubirii de la divin la uman, şi măcar în parte de la uman la divin: „Ea (Sfânta Treime) este o iubire fără de început şi urmăreşte o extindere a iubirii. Şi ce poate justifica existenţa mai mult decât iubirea? Iubirea nu satură pe nimeni, niciodată. Deci poate fi fără de sfârşit; şi de aceea poate fi si fără de început. Iubirea fără de început şi fără de sfârşit, dă o mulţumire deplină existenţei, deci o lumină. Metafizica filozofiilor este supusă orbeşte unor legi fără de început şi fără de sfârşit, nu dă nici o lumină”. Ce sublim!!!
Referitor la conţinutul propriu-zis al lucrării, se observa o împărţire armonioasă, aproape matematică a capitolelor. Astfel, primele două capitole sunt dedicate Tatălui; şi aici părintele scrie o teologie profundă, uneori inaccesibilă celor neiniţiaţi. Dar cum ar putea scoate cineva Taina Supremă de sub pecetea tainei? Următoarele două capitole tratează despre Sfânta Treime ca ansamblu, tratând mai mult relaţia interpersonală a celor Trei Persoane Divine. Urmează capitolele 5-6, dedicate Fiului, în care se evidenţiază foarte bine şi frumos relaţia patern-filială dintre Tatăl şi Fiul, care este, de altfel, modelul suprem al aceluiaşi tip de relaţie, transpus în planul umanităţii. Din nou, două capitole despre Sfânta Treime ca ansamblu: în capitolul 7 despre iubirea absolută din sânul Sfintei Treimi , iar în capitolul 8, despre purcederea Duhului Sfânt din Tatăl şi odihna Acestuia în Fiul. De altfel, acest capitol este un liant către ultimele două capitole, dedicate exclusiv Sfântului Duh, pe care, cu o minunată expresie teologică îl numeşte: „capătul dinspre lume al lui Dumnezeu”, vrând să evidenţieze că Acesta este Cel care menţine relaţia divin-uman, prin împărtăşirea noastră cu El în cadrul Sfintelor Taine ale Bisericii. De altfel, în capitolul 10, redă câteva rugăciuni închinate Sfântului Duh de către teologi precum Sfântul Simeon Noul Teolog şi contemporani ai acestuia.
Revenind la ideea din titlul modestei mele recenzii, mă gândesc că ar fi potrivit de frumos, să zicem cu Proorocul Mihea: „Şi tu, Românie, nu eşti nicidecum mai mică între fiicele Ortodoxiei, căci din tine s-a născut grăitorul de Dumnezeu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae”.
Veşnică să-i fie pomenirea!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

A fost odata...

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate