Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

marți, 24 mai 2011

Adelina Dozescu, între jocul de-a viaţa şi jocul de-a Dumnezeu

Deşi nu a debutat încă în volum, Adelina Dozescu a inundat, în sens pozitiv, revistele literare şi concursurile de gen, fiind prezentă în mai multe antologii şi având deja parte de lecturi publice în cenaclul "Pavel Dan" de la Timişoara. Deci, putem trage concluzia încă din prezentare, că avem de-a face cu o poetă "aproape faimoasă", ca să parafrazez în traducere liberă titlul unui film, culmea, tot despre lumea artei.
Dar să revenim la ale noastre, şi să aruncăm sub lupă, două-trei poeme semnate Adelina Dozescu.
Departe de a încerca să se încorseteze în doar două teme, poeta Adelina Dozescu cântă în versurile sale, ca să folosesc o exprimare a arhaicilor (vorba aceea, cât ai fi de aschie, nu trebuie să te desprinzi prea mult de trunchi),două dintre temele esenţiale ale vieţii: Dumnezeu şi iubirea. A, şi viaţa, care practic este rezultatul ţesăturii dintre ele. Interesant, şi aici trebuie să zăbovim, este maniera scriiturii, textura sub care ea îşi împărtăşeşte ideile şi implicit mesajul.
Se dovedeşte de o religiozitate marcantă, fără să devină câtuşi de puţin mistică: fie că îşi exprima indignarea faţă de accepţiunea altora despre divinitate: "sunt mulţi ca tine ce văd în Dumnezeu un personaj/ din desenul animat difuzat de Paşti sau Crăciun"(De unde vin);"Îţi iei un tricou pe care scrie I am God,/ porţi mai multe miocarduri - sfidezi muritorii de rând,/ Îngerul săracului moare de foame în jocul tău stupid"(Jocul de-a Dumnezeu); fie că îşi face autocritica: "Mă simt goală - inima mea e prea subţire ca/ s-acopere distanţa dintre două păcate/ Dumnezeu îmi scapă printre degete,/ Mă simt atât de goală - / încât inima mea desenează lumină..."(Introspecţie). Iar în ceea ce priveşte poezia despre iubire, ea nu poate fi numită totodată şi poezie de dragoste, pentru că atunci ar fi trebuit să gâlgâie, să fie lacrimogenă... Dar nu! Adelina scrie despre iubire, ca şi cum aceasta ar fi un joc: "Mă imaginez puşcaş marin,/ tu fugind încontinuu,/ eu doar să trag/ Poate îţi voi nimeri pieptul - ar fi sinucidere.../ Dar uit că-s nemuritoare, nu îmi place jocul"(Confesion II). Şi totuşi, câtă iubire ţâşneşte din versurile astea... Sublim mod de a descrie inseparabilitatea sufletelor pereche! Dar, câtă lipsă de iubire "te îmbie" în versurile: "seara dăm drumul la radio/ şi punem prezervativele să facă dragoste/ nu înainte de a închina o rugăciune/ pentru capra vecinului" (Pas d'applaudissement, s'il vous plaît!); sau: "Marius desenează inimi pe pachetul de ţigări,/ Corina e ca un joint ce-ţi distruge cutia toracică/ El şi-o imaginează fecioară/ şi e fecioară până se dezbracă,/ Devenind o simplă ea în agenda indivizilor care/ îşi poartă inima pe card.../ Corina şi Marius se iubesc se iubesc atât de mult/ încât ea va renunţa la ea/ şi el la tutun..."(Kore).
Când vine vorba de iubire, Adelina foloseşte o manieră lirică de factură ludico-lubrică, armă care o păzeşte să nu alunece spre tendinţa de a scrie cu tentă erotică, şi nici măcar să nu inspire aşa ceva, dar totodată să fie luată în serios. Pe de altă parte, când scrie despre problema mult mai spinoasă a relaţiei omului cu Dumnezeu, arma este una direct ofensivă: ironia pură, fără menajamente, cum stă bine unei voci puternice, asemeni "glasului ce strigă în pustie" - sperăm nu şi în zadar.
De altfel, ceea ce o salvează pe Adelina de catalogarea de poetă cu tendinţe spre tradiţionalism, dat fiind că nu mai e la modă să scrii despre aceste teme, care după părerea mea, rămân fundamentale, este limbajul cvasi-actual. Termeni imprumutaţi din indrustia jocurilor I.T.: "game", "log off", "replay", trimiterile la lucruri ce împopoţonează cotidianul: "joint", "card", mult râvnitul "ceas elveţian", precum şi priceperea cu care aceşti termeni sunt plasaţi în text, pe lângă faptul că aduc un plus de valoare mesajului, îl fac accesibil şi noilor cititori, practic colegii de generaţie ai poetei. Printre care, îmi place să cred că mai sunt şi din acei ce "au urechi de auzit", şi care după citirea acestor texte, vor avea puterea de a da "replay sau log off", fiecare în "game"-ul său.
Aşadar, aştept cu nerăbdare volumul de debut al Adelinei Dozescu, şi sunt încredinţat în sinea mea, că nimeni nu o va asculta când dintre rânduri vă va implora: "Pas d'applaudissement, s'il vous plaît!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

A fost odata...

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate