Războiul "Adamilor" şi al "Evelor", un război închipuit!

Aud tot mai des, expresiile: "Noi, femeile", respectiv "Noi, bărbaţii", cu variantele: "Eu, ca femeie" respectiv "Eu, ca bărbat". Şi nu mi se par fireşti. De unde obiceiul acesta de a generaliza individualităţile? Pentru că una este să vorbeşti despre femei şi bărbaţi la general, şi alta e să vorbeşti despre sine.
Generalizarea genurilor umane, ţine, după părerea mea, mai mult de aspectele fiziologice, anatomice, şi mult mai puţin de psihic. Acesta cunoaşte prea puţine constrângeri canonice, indiferent că vorbim de apartenenţa la gen, sau la zodii. Sinele este perfect individual, perfect original. Drept urmare, expresiile de mai sus, denotă de fapt o slabă cunoaştere a sinelui individual. Graba cu care o persoană se identifică cu totalitatea genului din care face parte, este specifică, după părerea mea, persoanelor cu o personalitate slab conturată. Deci, aşa zisul "război al sexelor" este strict al lor. Restul, cei care se prezintă cu apelativul, "Eu, cel cu stea în frunte", îşi asumă un alt fel de război. Unul în urma căruia să se poată impune ca personalitate, ca individualitate.
Un sfat pentru categoria "eu, ca bărbat - eu, ca femeie": studiaţi-vă! vedeţi cam ce însumaţi fiecare în sine din marea familie a "Adamilor", respectiv "Evelor". Veţi fi surprinşi să observaţi că nu există nici "femeia prin excelenţă", nici "bărbatul suprem", ci doar o mare sumă de individualităţi.
Şi ştiţi de ce este aşa? Pentru că Dumnezeu nu a zis: "Să facem bărbatul aşa şi femeia aşa", ci a zis: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră"(Fac. 1, 26). Or, "chipul lui Dumnezeu" nu poate fi supus categorisirii, nici descriereii pe de-a-ntregul, nici cunoscut în totalitatea formelor sale de manifestare.
Aşadar, nici oamenii, "proiecţiile divinităţii", nu pot fi cuprinşi în toturi generale, universal valabile.