
Hai să-ţi torn în cupa înnoptării
o noapte nouă -
noaptea mea:
banal, citeam din minulescu
la-ntâmplare
romanţe despre viaţa mea;
nimicuri arborând în drumul mare
destinul arborelui de cafea.
citeam zăcând a gând
pe perne moi
şi o aripă cum o ştii, nebună,
a zbunghit-o din criptă
spre umbra unei ploi
şi a-ntrebat de tine:
unde eşti, fior de lună?
prima strofă pare un pic mai desprinsă decît următoarele versuri, deşi îmi place cum sună aparte.
RăspundețiȘtergerede la al patrulea rînd apare întregul.
am remarcat în special strofa a doua. e ceva în ea!
bravo.
diana