Barbari cu îngeri în zale

Când diamantele din palma ta s-au spart

Căzând pe şoseaua de piatră,

Din ele-a  ţâşnit o hoardă de barbari

Călare pe-armăsari cu coama-noptată.

În goana lor au pustiit tot cerul

Şi îngeri şi-au prins printre zale,

Şi caii în coame stele şi-au brodat

Şi-n nări au simţit solzi de sare.

În zare se ridică un munte arzând

Şi focul vrăjeste-armăsarii,

Galopul se-nteţeşte spre vâlvătăi

Şi setea inundă în suflet barbarii.

Dar iată-i ajunşi la poalele Firii;

În vârf se înalţ-o cetate de spini

E toată din aur şi argint împletită

Şi caii necheaz-a venin.

Barbarii cu ochii-njectaţi de dorintă

Smucesc armăsarii spre ultim asalt,

Dar îngerii prinşi între zalele morţii

Pe suflet stau acum tatuaţi.

Şi porţile grele se lasă uşor

Cu zăngănit de lanţuri urând "bun venit"

Şi-un val de lumină păşeşte domol

În sufletului meu de granit.