Sf. Teofan Zăvorâtul - "Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi"

Volumul "Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi" a Sf. Teofan Zăvorâtul este o colecţie de scrisori trimise de către acest sfânt, unei doamne din Rusia. Din cuprinsul primelor scrisori se poate înţelege că această doamnă, crescută în familie într-un duh cuviincios, bisericesc, ajunge prin ciudatele complexe de circumstanţe ale vieţii în cercuri mondene, elitiste, de care pentru un moment se simte atrasă. Dar la un moment dat, în sinele ei începe războiul. Îşi dă seama că noul ei stil de viaţă nu are nimic în comun cu liniştea pe care i-o oferea viaţa de familie din copilărie şi adolescenţă, datorită spiritului creştinesc care domnea acolo. Aşa ajunge să îi scrie Sf. Teofan. Din corespondenţă nu se înţelege dacă cei doi s-au cunoscut şi personal. Seria de scrisori ne poartă aşadar, pas la pas, pe drumul sau mai frumos spus, urcuşul duhovnicesc al acestei doamne, care întâi decide să renunţe la viaţa mondenă, apoi să îşi înoiască viaţa printr-o spovedanie curată, completă, apoi să păşească în viaţa cea nouă, în căutarea Duhului Sfânt. Ceea ce şi găseste, de vreme ce colecţia se încheie cu decizia fostei mondene de a se retrage la mănăstire. Fireşte că tot acest drum, pe care noi l-am numit urcuş, nu a fost tocmai un urcuş continuu. Au fost piedici, au fost ispite, mai ales pe final, când decizia era atât de măreaţă. Dar cu rugăciunile Sf. Teofan, cu cele ale Sf. Serghei, pe care această doamnă şi-l alesese drept mijlocitor şi ocrotitor, decizia a ajuns la făptuire.
În continuare, voi reda cuvintele editorului: "Citind scrisorile de faţă, vom cunoaşte inima unui zăvorât, inima unui sfânt care - cu grija unui părinte - încearcă să dea celor din lume sfaturi duhovniceşti. Zăvorârea Sf. Teofil nu a însemnat o uitare a celor din lume, o lepădare de cei din lume, ci doar o lepădare de patimile lumii".
Pentru că ne aflăm la mijlocul Postului Mare, voi reda şi un fragment din carte, despre post: "Să vă ajute Dumnezeu să postiţi aşa cum trebuie. Tot ce dumneavoastră presupuneţi, trebuie să facă fiecare postitor. Trebuie să postească, să frecventeze biserica, să se retragă, să citească, să mediteze, să aibă grijă de sine - totul e necesar. Toate aceste fapte trebuie îndreptate către un singur scop - să te împărtăşeşti cu vrednicie cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Pentru ca să te împărtăşeşti cu vrednicie,trebuie să îţi cureţi sufletul prin pocăinţă. Pentru ca pocăinţa să se săvârşească cum trebuie- cu mâhnire sinceră şi decizia puternică să nu-l mai superi pe Dumnezeu - , este nevoie de toate celelalte fapte ale postului: şi mersul la biserică, şi rugăciunea de acasă, şi celelalte".
Cu rugăciunile Sf. Teofan Zăvorâtul, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, păcătoşii.