Nostalgie

Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

sâmbătă, 24 iulie 2010

Nostalgie

Pentru că m-a răpus gândul la copilărie şi dorul de a mea, m-am gândit să redau aici o poezie mai veche, care nu cred că va apărea vreodată în volum, dar care mie îmi e foarte dragă, pentru că redă exact acele fragmente din copilăria mea, care mi-au marcat într-un fel sau altul existenţa.

Doruri de mine

Mi-e dor de tine
Don-Fidel,
în aşteptare
de "Fidea"

Mi-e dor de
Măi-Copil-Frumos
ce uliţa
o stăpânea;

Mi-e dor de
Domnule-Elev
ce mândru pe pantofi
călca,

Mi-e dor de
Puiul-Mamii-Drag
ce lângă ea
se deznierda;

Mi-e dor de
Mr-Secătură
ce umblă cu
Scriptura-n mână,

Mi-e dor de
Primul-Visător
ce adeseori
nu avea frână;

Mi-e dor de
Ce-Romantic-Eşti
mă pierd în preajma ta
băiete,

Mi-e dor de
Pân-La-Prima-Nene
ce-şi boteza pantofii
"ghete";

Mi-e dor de
Eminescu-Doi
ce nu-şi mai încăpea
în pene,

Mi-e dor de mine
cel ce-am fost,
vremelnic
fentator de vreme.