In memoriam Marion Manolescu

Am rămas mut de tristeţe când am primit vestea trecerii la Domnul, a poetului dobrogean Marion Manolescu, întâmplată la data de 18 iulie 2010.
Nu ne-am cunoscut personal. Dar atunci când am primit Premiul de Excelenţă la Concursul de la Medgidia, printre cărţile primite la premiu am găsit şi o carte a dumnealui: "Pribeag printre gânduri", în ediţie bilingvă română-franceză. Era singura carte cu dedicaţie: "D-lui Aurelian Romeo Ilie, această mică Biblie a sufletului meu risipit între cer şi pământ. Felicitări pentru premiul de excelenţă! Marion Manolescu, 6.06.2010, Medgidia". Am simţit atunci, şi încă mai cred, că m-a cunoscut din textele mele cu care am participat la concurs. Am simţit căldură şi sinceritate în această dedicaţie. M-a onorat. Am citit cartea pe nerăsuflate. Superbă. Fără a-şi propune să scrie o poezie prea rigoristă, a reuşit să scrie o poezie sensibilă. Am mai spus-o şi altădată: o poezie, degeaba este plină de metafore şi cu tot dichisul formei, dacă nu transmite o idee sensibilă. Voi reda în cele ce urmează poezia ce deschide acest volum:

Facerea

Ivită
în Vinerea Mare
lumea din mine
e o greşeală
de la prima
până la ultima
prefăcătorie
şi-n propria-mi
piele
sunt
cu voia celui
ce mă zideşte
de sus
călător pribeag
între
gânduri.

În încheiere nu îmi rămâne decât să îmi exprim adâncul regret că nu a fost şi dumnealui atunci la Medgidia, pentru a-l cunoaşte, pentru că l-am simţit ca pe un om bun,ca pe un prieten.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace în ceata drepţilor Săi!
Sit tibi terra levis, poeta!