Furtuna mi s-a aruncat azi în braţe...
Râsul ei cu nisip între dinţi,
m-i s-a prins la gât, cravată;
părul ei, fire toarse din vânt,
mi-a intrat în gură şi mi-a legat
cuvintele de plămâni;
ochii ei, rotoace de praf,
în ochii mei îşi găsiră odihnă.
Din ea n-a rămas nimic neţesut în mine;
Din mine, doar lacrimile mai pot să eşueze la ţărm
şi cu un ultim strigăt
să aprindă farul.
pur și simplu superba :)
RăspundețiȘtergere