Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

vineri, 9 iulie 2010

Mănăstiri din Nordul Dobrogei














Pelerinaj de o zi la 5 mănăstiri din Nordul Dobrogei

În data de 8 iulie, anul Domnului 2010, eu şi prietenul meu Seba (administratorul blogului http://sfinbucu.blogspot.com), am pornit într-un scurt pelerinaj in Nordul Dobrogei. Călătoria era programată de câteva zile şi amânată susţinut, din cauza condiţiilor meteo. Dar, se pare că de ziua lor, Sf. Mucenici şi Doctori fără de arginţi Epictet preotul şi Astion monahul, au făcut posibilă această deplasare.
Am pornit din satul nostru drag, Bucu (jud. Ialomita, 10 km de la Slobozia, spre Constanta)la ora 7, 30. Deşi destinaţia era din timp hotărâtă: Nordul Dobrogei, am zis că nu strică totuşi, să dăm o fugă şi pe la Mănăstirea Hagieni situată "la 11km S-E de Ţăndărei şi la 3 km S de pădurea Chirana". Zelul de a merge la această mănăstire îmi era alimentat şi de faptul că aici slujeşte şi vieţuişte colegul meu de Seminar şi de Facultate, Ierom. Botezatu Gabriel. A fost un moment emoţionant pentru amândoi să ne revedem. De acolo, am pornit cu gandul sa o ţinem drept spre Mănăstirea Cocoş de la Niculiţel. Doar că, pronia cerească, în alt chip avea să rânduiască: când ne gândeam noi că ar cam trebui să ajungem, în dreptul unei păduri, ni se arată un indicator pe care scria "Spre Mănăstire". O luăm pe acolo... Doar că, în loc de Mănăstirea Cocoş, am aflat la capătul drumului Mănăstirea Valea Teiului(!). Ceea ce am văzut aici, departe de ceea ce ne imaginam: o frumuseţe de grădiniţă cu flori de toate culorile, înconjura bisericuţa mănăstirii, de curând construită, într-un stil ce aducea mai mult a casă, dar care prin ospitalitatea locului, inducea un duh de linişte şi rugăciune. Am rămas la slujbă, apoi la predică. Aşa am aflat de mănăstirea Halmyris de la Murighiol, unde era hram. Iată o nouă destinaţie, care nu era în plan. Mergem mai departe... După un drum prăpăstios, că aşa-i şade bine pelerinului, ajungem şi la destinaţia oficială: Mănăstirea Cocoş de la Niculiţel, locul unde se află cinstitele moaşte ale Sf. Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, descoperiţi în apropierea localităţii Niculiţel. Ce am văzut şi aici... În primul rând, ne-a surprins plăcut ordinea din interiorul mănăstirii, totul fiind în bună rânduială, şi inspirând o frumoasă senzaţie de linişte... Pictura bisericii era în refacere, şi cu siguranta va iesi o adevărată operă de artă. De acolo, am dat repede o fugă şi la mănăstirile învecinate, Saon şi Celic Dere. Frumoase amândouă, în acelaşi stil arhitectural cu Mănăstire Cocoş, cu picturi impecabile şi peisaje superbe. Ar fi de menţionat totuşi, măreţia Mănăstirii Celic Dere, o adevărată catedrală, unde se poate admira şi micro-satul alcătuit de căsuţele maicilor de aici, mănăstirea fiind "de sine". De la Celic, am mers de-a dreptul la Halmyris, un loc pe drept cuvânt binecuvântat de Dumnezeu: aici am simţit din nou ospitalitatea de la Valei Teiului, cele două mănăstiri având chiar ceva în comun, în ceea ce priveşte slujitorii şi vieţuitorii... Aici, după ce am vizitat micul paraclis ridicat provizoriu, am fost îndrumaţi şi în demisolul bisericii mari (încă în construcţie, unde am rămas înmărmuriţi de frumuseţea stilului. Şi pentru că tot aici erau aşezate spre închinare cinstitele moaşte ale Sf. Mucenici Epictet şi Astion, şi dat fiind că deja şi eu şi Seba începusem să fim convinşi că doar ei au vegheat călătoria noastră, ne-am aşezat cuviincios în faţa icoanelor şi a moaştelor şi am zis amândoi acatistul sfinţilor. De mare folos ne-a fost! Ne-am încărcat cu o aşa pace sufletească, încât nu mai voiam să plecăm. Am plecat totuşi de acolo pe la lăsarea serii, încheind astfel o zi superbă, în care am simţit efectiv, că nu noi, ci Dumnezeu şi sfinţii au condus frâiele pelerinajului nostru...
Fie ca Sf. Mucenici şi Doctori fără de arginţi Epictet şi Astion, să vă ocrotească pe toţi cu purtarea lor de grijă, şi să mijlocească pentru toţi la tronul Mântuitorului Hristos!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Nota: Legenda imaginilor: de jos în sus: primele 2 sunt de la Hagieni (biserica mănăstirii şi Pr. Botezatu săvârşind proscomidia; apoi poza 3 e de la Valea Teilor; următoarele 4 sunt de la Mănăstirea Cocoş (intrarea, biserica, frescă din ineriorul bisericii şi raclele cu sf. moaşte ale Sf. Zotic, Atal, Camasie şi Filip); următoarele 3 sunt de la Mănăstirea Saon (biserica, imagine din interiorul bisericii, şi crucea Sf. Andrei ce anunţă de la şosea, drumul spre mănăstire); de la Mănăstirea Celic Dere avem o singură poză cu o vedere generală, iar ultimele 2 poze sunt de la Halmyris: sf. moaşte al Sf. Epictet şi Astion, precum şi poarta în stil maramureşean care străjuieşte aproape de şosea, ca o întâmpinare.

Nota 2: Traseul pe care îl puteţi urma pentru a merge la aceste minunate mănăstiri: Bucu - Ţăndărei, de aici escala la Hagieni, apoi drumul Giurgeni - Hârşova. De la Hârşova, nu se ia spre Constanţa, ci spre Tulcea, urmând traseul Saraiu - Topolog - Ciucurova - N.Bălcescu. De aici se virează spre Izvoarele - Alba - Niculiţel. Între Alba şi Niculiţel găsiţi şi indicatorul "Spre Mănăstire" care duce prin pădure la Valea Teilor. de la Niculiţel se iese la drumul 22 şi se merge spre Tulcea, până la Saon. De aici se urmează drumul de ţară spre Teliţa, care duce şi la Mănăstirea Celic Dere, şi urmat în continuare, iese de-a dreptul la Tulcea. De aici, pentru Halmyris, urmaţi drumul Nufărul - Mahmudia - Murighiol, paralel cu braţul Sf. Gheorghe. La întoarcere, de la Tulcea spre Hârşova - Ţăndărei, urmaţi de-a dreptul drumul 22A. Călătorie plăcută, cu folos duhovnicesc!

5 comentarii:

  1. hello,my friend
    de ce zici ca pentru tine e prea tarziu?
    si pov.mai multe despre regulile de a scrie o poezie buna din toate p.d.v.
    eu nu scriu pt. public,scriu ca sa-mi descarc trairile,ceea ce simt .

    RăspundețiȘtergere
  2. hello katy!
    ce sa zic, mi s-a impus sa sriu o poezie mai ingrijita, mai cu metafora, mai fara rima, mai intuitiva, mai fara o trimitere directa la Dumnezeu, pe motiv ca au scris destui poezie religioasa si ca este un taram batatorit. asa am ajuns sa imi ascund sentimentul religios in spatele unor metafore, pe care nu stiu daca toti le vor interpreta ca atare. dar asta e...
    oricum, am zic ca dupa ce voi publica vreo 2 volume de poezie de-asta moderna, voi revenii la psalmi si poezie religioasa. cat poate sa astepte si Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Arata-mi si mie una din poeziile tale moderne,te rog!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. adevarul e ca lumea mereu cauta ceva nou si asa e si normal DAR de tine depinde totul,cum alegi,mi-e spre exemplu mi-e bine asa insa nu vreau sa zic ca nu mi-ar placea sa scriu si sa ajung la un nivel mai inalt,totul se invata e mai greu atunci cand nu este cine sa te indrume sau sa te ajute,dar in fine,e ok.
    mai vb.
    take care.

    RăspundețiȘtergere
  5. nice. frumoase pozele. lucruri şi istorii minunate. ajung anul asta la lugoj. o să vizitez si eu in sfirsit cite ceva din aceste locuri deosebite.

    ps1: meriti un premiu pt. blog, toti il merită.bravo şi sorry.( am scris răspuns pe blog la mine)

    ps2: să ştii că eu urmăresc întotdeauna blogul, doar că nu reuşesc de fiecare dată să las comentarii. asa se intimplă şi cu alte bloguri pe care le urmăresc.

    cu prietenie,
    m.f.

    RăspundețiȘtergere

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

A fost odata...

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate