Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

luni, 26 septembrie 2011

Lacrima dintre cruci

Dezbărată de ochi,
lacrima şi-a tras peste piept
direct salopeta de blugi;
şi la gât, una dintre cele trei cruci:
din dreapta,
din stânga, nu ştiu.
doar că între ele este încă pustiu.

Acolo, Cineva o aşteaptă s-ajungă.
să o înveţe citirea în stâncă,
grăirea în limba minunii,
visarea în clipa pădurii.

Dar ziua de lucru a lacrimii, e lungă:
un veac fără soare, fără lună,
doar faruri mimând o furtună.

Până acolo, în faţa oglinzii,
va mai cădea o brumă;
şi chiar doi-trei fulgi de nea.

Ajunsă acolo, nu va mai fi ea,
ci sufletul meu, menirea,
îmbrăţişându-şi răstignirea.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume - Pe data de 24 septembrie, Biserica Dreptmăritoare face prăznuirea Sf. Siluan Athonitul


Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.

Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.

Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.

Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

joi, 22 septembrie 2011

Competitie spre fericire...

Incep prin a intreba:,, Care este definitia fericirii?"Fericirea este o stare de bine ce are ca substrat inconstientul uman si se manifesta printr-o stare de bine involuntara, o intensitate puternica a unor trairi, un impuls de a pasi mai vioi pe drumul vietii :).
Reflectand asupra definitiei, ajung la concluzia ca fericirea are o "definitie" diferita cu fiecare om, si folosesc notiunea de ,,om" pentru ca celelalte vietuitoare sunt incapabile de a ne comunica verbal despre fericirea lor, ele doar o pot arata prin fapte :).De ce aceasta concluzie?Pentru ca ,urmarind ceea ce se intampla in jurul nostru, vad fericirea infatisata in fel si chip:) , unii oameni se simt fericiti cand primesc o marire salariala sau orice beneficiu financiar, altii vad fericirea in a avea ,,tot ce iti doresti"fara minimum de efort, iar o mica parte,dupa parerea mea, vad fericirea ca fiind acel sentiment ce are ca factor primordial ,,inima" .Constientizand situatia, am inceput sa ma comport ca un copil la varsta precocee cand orice vede ii este strain si doreste sa stie ,,ce este" si ,,de ce este".:).Astfel ca intreb: ,,Ce fericire este aceia cand primesti o suma de banii, sau ai,,lumea la picioare"?Sunt de acord cu sintagma ca,,banii sunt o necesitate a vietii", dar o sustin pe cea care spune ca,,banii nu aduc fericirea!:) ".
Oamenii , cu diferitele lor feluri de a fi , desi au fost TOTI creati de Dumnezeu, sunt, in fiecare zi ,in competitie spre fericire..o fericire efemera, care dureaza atat de putin si duce catre niste aspiratii tot mai greu de atins.Ei nu stiu, insa, ca fericirea pe care ei o tot cauta sunt in lucrurile marunte pe care ei omit a le vedea, fiind acaparati de alte ,,atributiuni".
Ca fiecare om, si eu sunt intr-o competitie spre fericire:). M-am gandit la o cariera care sa ma caracterizeze si sa-mi fie de folos in viata, zis si facut, nu a fost greu...dar nu am simtit fericirea pe care o doream in suflet!Am reflectat, si m-am oprit din a mai alege,,cariera" in aducerea fericirii in viata mea, asa ca am ales cu,,inima", acea mica parte a organismului uman care nu are functie decat de a,,ticai"continuu...dar care de fapt reprezinta totul,biologic vorbind!Astfel ca am revenit la lucrurile simple care mi-au adus dintotdeauna fericirea aceea de te face sa zambesti fara sa vrei, sa imparasti zambete peste tot chiar si strainilor, aceea in care stralucesti radiind de fericirea interioara :).Iubindu-mi familia si aproapele ,iertand greselile mele si ale celorlalti, si avand credinta ating apogeul competitiei spre fericire in fiecare zi!:) Fa si tu la fel si viata iti va zambi ,probabil, in fiecare zi!:)

Flori de vară-toamnă






luni, 19 septembrie 2011

Templul nemuririi

A zori miroseau
fiorii tăi târzii,
a ploi de vară, cu trăznet,
corzile-ţi viorii,
a oaze-n pustiu
săgeţile-ţi cereşti,
a liliac în floare
templul nemuririi.

se dedica bunei mele prietene Anca Baiceanu

vineri, 16 septembrie 2011

Despre efemeritate...

Ne-am obisnuit cu totii sa ne asumam lucruri pe care le consideram a fi personale si ne asteptam ca ceea ce ne apartine sa nu ia sfarsit niciodata.:).Consider ca singurul lucru nemuritor este doar credinta in Dumnezeu :)..restul totul este EFEMER!Inca din cele mai vechi timpuri acest,,termen" atat de dureros ,dar real, s-a dovedit a fi parte din viata umanitatii.Insusi Iisus a avut parte de o viata efemera pe Pamant,ca si Sfanta Fecioara Maria si ceilalti Sfintii ai Istoriei noastre crestine.:).
Privind in jurul meu, ma intrebam ,, as putea influenta incetinirea sau chiar oprirea efemerizarii?"...Raspunsul e greu de dat, insa tind sa cred ca nu este imposibil:).De exemplu, as dori ca lucrurile atat de simple, dar deosebite, ce ne inconjoara sa le putem salva de la,,finalul tragic":o floare, un ornament, un tablou, o carte de rugaciuni...toate o data cu timpul si alti factori externi se degradeaza si intr-un final ajung,la fel ca si oamenii, intr-un moment de final al vietii lor.O floare poate fii salvata daca este ingrijita mai mult si ii sunt asigurate conditiile optime de supravietuire,la fel si un ornament,un tablou sau o carte pe care am putea sa o pastram intr-un loc de cinste, unde factorii degradabili sa nu afecteze rapid existenta acestora.Oamenii nu ii putem salva in totalitate, doar putem influenta o viata mai frumoasa si mai fericita pe Pamant prin credinta, speranta si..de ce nu?..iubire!Un om fericit poate lumina viata celor ce il ingrijesc si ii sunt prin preajma, poate aduce zambete pe fete si poate...intr-un final, opri efemeritatea!Hai sa zambim continuu, sa iertam, sa iubim aproapele si sa ajutam cum putem semenii noastri pentru o viata mai buna a tuturor!

marți, 13 septembrie 2011

Ascunde-mă de mă caută! Sonet

Ascunde-mă-n tine şi fă-mă uitat,
ascunde-mă-n cireada de clipe-ale vieţii,
ascunde-mă-n noaptea uitării de zeu
ascunde-mă-n golul tristeţii.

Mă caută apoi prin livezi cu smochini,
mă caută la poluri deşarte,
mă caută-n cenuşa focurilor vii
şi-n visele iubitelor moarte.

Nu, n-am să vin din pădure
cu vreascuri în plete-mpletite,
nici din pământ n-oi ţâşni ca o apă.

Ci din tine-am să mă nasc, pe sub ochi,
îţi voi fi lacrimă
şi tu îmi vei fi dragă.

joi, 8 septembrie 2011

Ne vedem la altar! (pseudo-poezie)

Ţi-am intrat prin efracţie în gând.
Lipseai.
După semnele lăsate,
cel mai probabil fumai.
Un joint din ultima noapte de mai.

Te-am aşteptat un timp,
am răsfoit o revistă
şi un volum de poezii lăsat pe pat,
ba chiar mi-am aruncat un ochi indecent
într-un jurnal de-al tău de demult.

Aşa am aflat că ai fost cândva pământ.
Că ţi-ai marcat fecioria cu o pală de vânt.
Şi la final, cât pe ce să naşti un cuvânt;
Dar ai avortat doar o vorbă şuie.

Şi... Dar, pst, ai intrat.
Nu mă vezi.
Te rogi de un înger să te suie,
şi îi promiţi că îi ridici statuie.

Mă furişez şi dispar.
N-am să îţi ridic statuie;
Ne vedem la altar!

Naşterea Maicii Domnului

Azi, 8 septembie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, din sfinţii şi drepţii părinţi Ioachim şi Ana.
Este practic piatra de temelie pusă la zidirea mântuirii neamului omenesc. Acum îşi începe Dumnezeu planul Său de mântuire a neamului omenesc.
Începe pregătirea terenului, se apropie plinirea vremii...

Urez tuturor celor ce poartă numele Fecioarei Maria, un sincer "La mulţi ani", şi fie ca Maica Domnului să îi ocrotească sub sfânt acoperământul său.

miercuri, 7 septembrie 2011

Fantoma inocenţei mele

Găgăutza a dat startul la "Fantoma inocenţei", şi i-a plasat-o, ca o provocare lui Flayerboy. Aşa a apărut şi "Fantoma inocenţei lui". Mie nu mi-a plasat-o nimeni, dar am luat-o singur. Am să o scriu în stilul meu, puţin livresc...
Mircea Eliade scrie în "Sacrul şi Profanul" despre timpul sacru locul sacru. Pentru el, timpul sacru este ciclic, revine la zile mari, practic se traduce cu o trăire anamnetică a unei secvenţe cu o insemnătate aparte, în cadrul unei sărbători. La mine, timpul sacru nu păţeşte la fel. Ci rămâne pentru totdeauna un timp pierdut, ca la Proust. Căci timpul sacru pentru mine, rămâne copilăria. Iar locul sacru aferent, rămâne casa părintească, dar la pachet cu strada, ca în "Maidanul cu dragoste" a lui G.M. Zamfirescu.
Da, strada! Şi mai ales prietenii: Alin, fraţii Vlad, Găbitzu (alias Flayerboy), regretatul Iuli Arion şi ceilalţi. De ce îi iubesc? Pentru că... Trebuie spus din capul locului că eu, din clasa a V-a, am început să învăţ la Slobozia. Acolo eram oarecum marginalizat, ca băiat de la ţară ce eram, fapt pentru care am acumulat oarece complexe şi frustrări. Veneam acasă în weekend. Iar atunci, ei mă chemau la joacă, neprivindu-mă, desigur ca pe un trădător de neam şi patrie, cum au făcut-o şi alţi foşti colegi; şi eu, îndesam în buzunarele hainelor de oraş toate complexele şi le puneam frumos pe umeraş. Frumos dar totuşi aruncate ca pe o povară luată de pe suflet. Ieşeam afară mai liber, mai eu. Şi jucam fotbal pe maidan, sau ne luam la trântă. Trânta se dădea pe nisip şi fireşte, în joacă. Organizam "turnee" şi ne luam numele personajelor din "Dragon Ball": Songoku, Ianka, Crilin, Tenşinhan, Maestrul Ţestoasă, etc.
Cum spunea şi Flayerboy, ne apuca noaptea, ne prindea ploaia, ne ardea soarele, dar nu conta. Strada era a noastră.
Vara era de vis. Niciun compromis: joacă din iunie până în septembrie. Ce tineri eram şi ce frumoşi.
Şi-acum am putea spune că suntem tineri, dar mai avem şi gânduri, şi greutăţi...
Atunci eram cu toţii în Rai. Acum ne inventăm noi câte un Rai, la răstimpuri. E frumos, dar trece repede. Cum repede or să treacă şi aceşti ani în care încă mai putem să visăm, sau chiar să ne jucăm... cu viaţa. Vor venii anii în care se va juca ea cu noi. Şi-atunci vom chema iar fantomele inocenţei să ne panseze rănile sufletului. Şi ele vor veni cu siguranţă.
Deci, dacă mă gândesc mai bine, n-o avea copilăria obiceiul să fie ciclică, ca timpul sacru al lui Eliade, dar fantomele inocenţei, da.
E bine şi aşa!

luni, 5 septembrie 2011

Fluierând a coarne cu aripi


Cornul meu stâng,
întors boureşte spre Tine,
şi-acoperă fluieratul cu-aripa

- prin tină nu pătrunde
obida -

Cel drept,
îndreptat spre aspidă,
se lasă aripat de albul arid.

Fantoma focului
joacă hora în ritm de spirală
cu zimţi.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

în toamnă mă oglindesc


în toamnă mă oglindesc
ca-n vechea rană,
pe care mi-o pansez
cu praf de zbor;

din frunze nu-mi voi face
azi covor,
ci casă îmi voi construi
pentru bufonul evadat
în vamă.

vineri, 2 septembrie 2011

Dervent, Dervent....







Scurtul pelerinaj din zona Prahova-Braşov nu a făcut altceva decât să îmi deschidă apetitul spre ceea ce se cheamă armonioasa îmbinare de linişte, duh de rugăciune şi cultură, adică spre mănăstiri. Dar sufletul meu tânjea după prima iubire... adică Dervent. Aşa că Duminică, în ajunul sărbătorii Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul, am purces spre Mănăstirea Dervent. De această dată singur. Am ajuns aici în jurul prânzului. De cum am păşit pe poarta mănăstirii, am fost suspendat, ca să nu zic răpit, într-o altă lume, ce aducea cred, a RAI: liniştea se anina sfioasă în ace de brad, în petale de flori, în frunze de sălcii. Iar salba de sculpturi m-a întâmpinat ca de fiecare dată cu aerul rece şi alb al marmurei ce naşte minuni culturale şi artistice. Obosit după drum, mi-am luat un scurt răgaz, spre a-mi limpezi gândurile. Seara, am ieşit la slujbă: priveghere pentru marea sărbătoare ce urma. Am vorbit cu Maica Domnului, am vorbit şi cu Crucea făcătoare de minuni. Doamne, câte îţi poate spune tăcerea unei pietre... Dar ce piatră?! Una care izvoreşte tămăduiri. Şi chiar am aşa o convingere că deja au început să se ţină de cuvânt Sfânta Cruce şi Maica Domnului.
Am rămas în Dervent până joi de dimineaţă, iar în tot acest timp, mi-am umplut sufletul cu fiorul rugăciunilor, cu folosul slujbelor, cu rostul cuvintelor părinţilor, şi în special cu ale Părintelui Atal, cel care are marele har al pansării sufletului prin cuvânte frumos ticluite, şi nu în ultimul rând cu sudoarea spirituală pe care o dă ascultarea.
Am plecat folosit de aici. Am înţeles mai bine cât de frumoasă este călugăria, dar totodată şi cât este de grea. Am înţeles că pentru a fi călugăr nu e nevoie doar să zici "Doamne, Doamne", ci să şi împlineşti întocmai fiecare cuvânt al Domnului.
Inima mea s-a rupt, cumva pe din două: o parte regretă şi acum că nu poate împărtăşi această minune a călugăriei, iar cealaltă se bucură de folosul sufletesc cu care s-a încins.
Din păcate, întoarcerea în lume a coincis cu "servirea la prânz" a meniului "Deşertăciuni zilnice": rachete şi plete, moarte infante şi scoici imperfecte.
Dar totuşi, Derventul rămâne în inima mea, şi din când în când o mai înrourează cu amintirea câtorva zile trăite în Rai.

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

A fost odata...

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate