Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

sâmbătă, 31 mai 2014

Roza arzând

Meditam la "Roza" a lui Dali...
Şi deodată ea s-a transformat
într-un mare rug plutitor
în care ardeau la grămadă
toate visele mele deochiate:


Toate femeile cu ochii de jar
toate prinţesele cu buze de gheaţă
şi caii înnoptaţi măcinând în copite nisipul
şi dorinţa mea de a corupe timpul.

Vâlvătaia topea de pe-acum
pânza tabloului cu tot cu perete
iar lava se scurgea pe sub tălpile mele
spălându-le de zvonul prafului de stele.

Pânza s-a topit, dar roza - arzând
încă mai pluteşte pe deasupra mea
cheamă la sine din cele patru zări
păcate exilate sub chei de catifea

După ce a ars blesteme şi dorinţi
roza s-a stins redevenind a lui Dali
dar nemaiavând un tablou pe măsură
i-am oferit drept cadru speranţa mea
Ce urma să se nască chiar a doua zi.

miercuri, 21 mai 2014

Îngerul din ţipăt

De când l-am alungat ultima oară
îngerul meu s-a mutat
într-un ţipăt înalt.

Locuieşte acolo singur.
ca să nu se plictisească,
urcă şi coboară pe scări
şi îşi numără paşii încontinuu.

Uneori, pe fereastra de jos a ţipătului
se văd paşii fricii alergând spre infinit.
dar îngerul meu e de fiecare dată în partea de sus
aşa că nu vede paşii, ci doar le aude tropăitul...
îi înţelege şi plânge.

Alteori, la fereastra de sus a ţipătului
bate din aripile-i şofonate, angoasa.
atunci îngerul este undeva, pe jos
numără paşii fricii, imprimaţi în asfalt.

Nu aude angoasa,
dar îi simte mirosul de moarte.
atunci îşi acoperă cu aripile nemurirea
şi solidarizează cu ea în tăcere.

De la un timp,
ţipătul se ascute mai tare,
devine mai înalt şi mai îngust.

Îngerului meu nu-i pasă...
şi-a amintit de mine şi plânge.

Lacrimile lui topesc ţipătul
din care renasc eu, la o nouă viaţă
în lumină.

luni, 19 mai 2014

Miss Mistiq * poem satiric – suprarealist

                                                               
Miss Mistiq încălecase pe o aură de sfânt
şi gonea pe ea arând
vaste hectare de vânt.

Tălpile ei, ah, dacă apucai în goana ei să le săruţi...

Ah, ce gust!
de mort înfiat de un prunc
proaspăt tras la tigaie în unt.

Tălpile ei, ah, dacă ai apuca să le săruţi,
urmele buzelor tale ar scobi în ele tunele
prin care ai intra în ea şi ai putea
să te dăsfătezi în paradisul zâmbetelor ei.

Dar ea îşi fereşte tălpile în continuu,
se păstrează virgină
pentru buzele soarelui
sau pentru vreo altă jivină,
doar de ea zâmbită şi divină.

Pe Miss Mistiq am mai văzut-o cândva într-un butic.
nu ştiu ce vindea,
parcă icoane pictate pe fum,
parcă crucifixuri din sticlă de gorun.

Eu am întrebat-o: ţiitoare ţineţi?
ea mi-a răspuns lăcrimând: ţiitoare sunt.

Şi totuşi, mă atrăgeau tălpile ei...

După lungi chinuri,
după o luptă ingrată,
am apucat să i-o sărut pe cea dreaptă.

Ea a sărit atunci speriată într-un picior
iar pământul a început să urce pe tunel
până în dreptul inimii, unde s-a oprit,
drumul fiind obstrucţionat.

Inima se mărise de la emoţie;
Miss Mistiq îşi zărise marea iubire:

Frumosul zburător
hrănit cu vitamine,
tunnat cu alcaline,
emanând prin toţi porii iubiri cristaline.

El însă zbura în neştire
vrând să-şi tatueze întreaga lui fire
direct pe privire;
să vadă totul numai prin sine.

Off, de-ar fi ştiut Miss Mistiq
cu ce dans să-i răpească privirea...

Aşa că a luat-o direct la fugă
şi-n faţa lui s-a împiedicat subit,
dar dorul i-a dat o ultimă putere
să-i spună:

„Ce mult te-am iubit!
ce mult te iubesc, şi de când te tot chem,
să mă scapi din al durerilor infern:
c-aşa mă dor de tare gândul
şi pieptul, împletit duios din flori
şi dorul după tine, viaţa mea
şi tălpile de-atâta dans pe nori”.

El a rămas înmărmurit
cu privirea jumate tatuată
nu-nţelegea dacă e vis
sau dacă zâna e adevărată.

Şi-a smuls, aşadar, din găvanele firii
privirea ce-l ţinea  încurcat
şi-n locul ei şi-a plantat două mere
şi îndată el s-a luminat
că-n faţa lui nu licărea doar o părere
ci Miss Mistake există cu adevărat.

Deci a cuprins-o între aripi cu atâta dor
şi tălpile cu foc i-a sărutat
şi de atâta dragoste cerească
şi merele-i din ochi s-au îmbătat.

Acum priveşte totul prin tălpile ei
iar ele îl poartă spre ceruri veşnic reci
căci o atât de mistică iubire
merită conservată pe veci.


   

joi, 15 mai 2014

Ultimul tango cu groapa

Azi-noapte dorul ne-a învins pe amandoi.

Uitând de vechile-nvrăjbiri
cu trandafirul prins între cuvinte
am invitat-o la ultimul tango
pe ea, provocatoarea de morminte.

Ne-am lăsat robiţi de muzica uitării
suflet în suflet ne-am privit atenţi;
ea lăcrima fărâme de ţărână,
paşii mei le striveau indiferenţi.

Eu risipeam un praf de puşcă, stins
adunat de prin războaie surde
ea-l mătura cu paşii, adunând grămezi
de învieri gătite-n piei absurde

Trudiţi, am adormit îmbrăţişaţi
răsfrânţi pe un pat de lumină,
iar zorii ne-au găsit întrepătrunşi

eu gol de moarte, ea plină de rugină. 

miercuri, 7 mai 2014

poem impuscat

imi amintesc clar
cum mi-am incuiat pistolul
in dulapul uitarii.

totusi, meschinul dor,
delicvent cu state vechi
mi l-a furat in timp ce visam.

si m-a executat, pramatia, din spate
ca sa nu ma pot apara;

mi-a expediat doua gloante
fix in dreptul ochilor
care astfel s-au lansat de pe orbite
pornind in cautarea ta...

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate