Azi-noapte dorul ne-a învins pe amandoi.
Uitând de vechile-nvrăjbiri
cu trandafirul prins între cuvinte
am invitat-o la ultimul tango
pe ea, provocatoarea de morminte.
Ne-am lăsat robiţi de muzica uitării
suflet în suflet ne-am privit atenţi;
ea lăcrima fărâme de ţărână,
paşii mei le striveau indiferenţi.
Eu risipeam un praf de puşcă, stins
adunat de prin războaie surde
ea-l mătura cu paşii, adunând grămezi
de învieri gătite-n piei absurde
Trudiţi, am adormit îmbrăţişaţi
răsfrânţi pe un pat de lumină,
iar zorii ne-au găsit întrepătrunşi
eu gol de moarte, ea plină de rugină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu