Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

luni, 30 iulie 2012

Pelerinaj "incognito" prin vechiul oraş al ciobanului Bucur.... (jurnal de bucureşti - partea a 2-a)

Reflectam de ună zi, că deşi Bucureştiul îmi dă acea senzaţie de libertate de care am nevoie ca să încep un nou drum, o nouă etapă de viaţă, totuşi îmi simţeam obstrucţionată libertatea pe care doar în Domnul o găseam...
Dar iată că azi am reuşit să îmi descopăr şi această libertate. Astăzi m-am lăsat chemat de glasul Domnului care mă chema să-L redescopăr. Şi am luat la pas o parte din Bucureştiul vechi.
De fapt, eu am plecat iniţial la Facultatea de Teologie ca să mă interesez pentru masterat, dar cum acolo am terminat imediat, am zis că nu strică să vizitez şi biserica Sf. Ecaterina- Paraclisul universitar al studenţilor de la teologie.
Am mers apoi la Catedrala Patriarhală, care este la doi paşi, pe Dealul Mitropoliei. Aici m-am recules la mormintele Patriarhilor Miron, Nicodim, Iustin şi Teoctist, apoi m-am rugat la Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov şi la Moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Vreu să dau mărturie pe această cale că imediat după rugăciune m-am simţit deodată liber şi binecuvântat de Dumnezeu.
Aş fi vrut să mă întorc acasă. Dar Domnul a vrut altfel... Astfel că mi-a scos înainte Biserica Sfântul Anton - Curtea Veche. Este cea mai veche biserică din Bucureşti care şi-a păstrat arhitectura originală. Istoria Ţării Româneşti scrisă de Mihai Cantacuzino îl dă drept ctitor pe Voievodul Mircea cel Bătrân, deşi tabloul votiv îl înfăţişează pe Mircea Ciobanu. Ca arhitectură, este construită după modelul Mănăstirii Cozia.
În imediata vecinătate a bisericii se află ruinele Palatului Voievodal, care a servit de reşedinţă domnească tuturor domnitorilor de la Vlad Ţepeş până la Constantin Brâncoveanu.
Mai la vale de aceste două edificii istorice, se scrie o altă flă de istorie: biserica Sfântul Dumitru - Poştă (denumirea vie de la faptul că este amplasată în imediata vcinătate a fostei clădiri a Poştei), datând din secolul XVI, ctitorie a vechii familii boiereşti a Bălăcenilor. Aici am rămas plăcut surprins să observ o asemănare în ce priveşte pictura şi arhitectura catapetesmei, cu mănăstirea Sfinţii Voievozi din Slobozia. Şi tot aici am cinstit şi părticele din moaştele a patru sfinţi: Haralambie, Antipa, Pantelimon şi Nicanor.
Iar pentru că lucrurile frumoase trebuiesc aduse împreună, Domnul a râduit ca î acelaşi perimetru să se ridice peste puţin timp şi Mănăstirea Stavropoleos. Lăcaşul de cult datând din anul 1724, fiind o ctitorie a Domnitorului Nicolae Mavrocordat, aparţine ca stil arhitectral "epocii postbrâncoveneşti, fiind prin decoraţia în piatră, mobilier, pictură murală interioară şi exterioară, expresia unitară a acestei perioade din istoria artei româneşti".
De aici, la doar o stradă distanţă, am ajuns la biserica Adormirea Maicii Domnului, cunoscută şi drept Biserica Zlătari, de la faptul că "a fost construita la inceput, probabil din lemn, pe la jumatatea secolului al XVII-lea, spune legenda, pe timpul domnitorului Matei Basarab, de niste "zlatari", "aurari sau argintari", din mahalaua "popii Manta", pe locul Zlatarilor de la Sarindar, donat Elenei, fiica lui Radu Voda Serban si mama a Cantacuzinilor din Muntenia". Aici am avut bucuria duhovnicească de a săruta şi o parte din moaştele Sfântului Ciprian, mai exact o mână a acestuia.
După aceasta m-am înapoiat acasă, mai liniştit şi mai încărcat de acel duh al libertăţii pe care simţeam că am pierdut-o. Cât mă va ţine, nu ştiu. Dar ştiu că întotdeauna mă vor aştepta un Sfânt Dimitrie pe Dealul Patriarhiei sau un Sfânt Ciprian pe Calea Victoriei. Ei vor fi de acum prietenii mei, alături de Maica Domnului şi de Sfânta Cruce de la Dervent, de Sfinţii Epictet şi Astion de la Halmiris, de Sfântul Nectarie de la Eghina, de Sfinta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi. Ce ne-am face, Doamne, fără sfinţii Tăi? Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.






2 comentarii:

  1. Mă bucur pentru acest pelerinaj al tău prin Bucureşti, mă bucur şi că ai început jurnalul de Bucureşti. Am făcut şi eu o "tură" mult mai scurtă, vineri după amiază. De la Hotel Royal, cum te duci în jos (sau în sus) pe "Mircea Vodă", la un moment dat ai o biserică pe dreapta, lângă Poliţia Rutieră a capitalei (strada se cheamă Matei Basarab). Nu am intrat în ea, era poarta închisă, dar am văzut pe frontispiciu, pe lângă icoana Maicii Domnului cu Pruncul şi cea Sfântului Nicolae, pe cea a Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor. Mai înainte pe Mircea Vodă, apoi uşor la stânga, la un semafor, este Biserica Sfântul Mina. M-am bucurat s-o revăd. Ajunsesem mai an acolo, deşi aveam altă ţintă, ratând un drum pe care-l parcursesem de mai multe ori. Să te duci şi acolo!

    RăspundețiȘtergere
  2. bv colegu....mi-a placut...dar daca tot umbli asa de mult prin bucuresti nu ai vrea sa mergi o tura si in maramuresi...ca tot stiu ca iti doresti sa ajungi pe acolo, intr-un pelerinaj de 5 zile? astept sa ma contactezi ca eu am pierdut nr tau..scuze...

    RăspundețiȘtergere

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate