jurnal de bucuresti - partea I

după 4(patru) ani de stat la constanta, oraş ce mi-a adus şi bucurii şi tristeţi, mi-am zis că nu ar strica să schimb locaţia. şi m-am hotarat sa vin in bucureşti. fireşte pentru master, dar şi ca să le populez şi ăstora câmpul muncii. cândva, bucureştiul mi se părea un oraş imposibil: mare, aglomerat, nesigur, murdar, meschin, mediocru.... o adevărată gaură neagră care suge energia şi frumuseţea sufletelor umane... un vampir-colectiv care m-ar fi pândit la orice colţ de stradă. acum, nimic nu îmi mai aminteşte de acel bucureşti. şi totuşi e la fel, doar nu avea să se schimbe, nici dacă între timp s-ar fi suspendat şi metroul nu doar autostrada. doar că se pare că am mai crecut şi eu şi nu îl mai văd la fel. ies pe străzi nestingherit, umblu noaptea, observ oameni fără să mi se mai pară tâmpiţi de la prima vedere... mă simt din nou liber de orice mână care m-ar mai fi putut ţine de umăr în momentul când aş fi trecut strada concomitent cu maşina din dreapta... adică o libertate care se traduce mai ales prin responsabilitate. unde o duce Doamne, acest surogat al libertăţii?...

unde o fi totuşi, Doamne, libertatea aceea pe care doar în Tine am cunoscut-o cândva?