Cruţarea îngerului

Of, îngere!
Destul ţi-am ars aripile
cu flacăra-nnoptată;
destul ţi-am îndesat pe bucle
sârma ghimpată de sânge.
Hai, dă-mi crucea înapoi!
Să o port târâind prin mocirlă,
prin nisip mişcător şi
zăpezi arzătoare.
Tu poartă-mi doar paşii
spoiţi de argilă spre cer.
Sau dacă îţi vor părea prea grei
sau veacul fi-va un străin ateu,
poartă-mi, îngere doar gândul,
pân la Dumnezeu!

destinul arborelui de cafea (tribut minulescu)

Hai să-ţi torn în cupa înnoptării
o noapte nouă -
noaptea mea:

banal, citeam din minulescu
la-ntâmplare
romanţe despre viaţa mea;

nimicuri arborând în drumul mare
destinul arborelui de cafea.

citeam zăcând a gând
pe perne moi
şi o aripă cum o ştii, nebună,
a zbunghit-o din criptă
spre umbra unei ploi
şi a-ntrebat de tine:
unde eşti, fior de lună?

Întoarcerea din pustie

Trupul a plecat de acasă.

Fără scandal, fără beţie,
a fugit în pustie
să-şi facă templu şi altar
din florile ţesute
în cămaşa vîntului hoinar.

Sufletul, rămas singur,
şi-a zidit chilie
sub aripa unui mormînt.
drept lumînare, arde crucea;
lacrimă cu lacrimă,
pînă la pămînt.

După o viaţă şi cîteva morţi infantile,
cînd sufletul se va fi îmbrăcat
cu dor de veşnicie,
trupul spăşit, îmi va bate la uşă.

Cu zdrenţele atîrnînde peste umerii goi,
iertare va cere cu fruntea-n pămînt.
vecia-i va şterge cu un sărut
lacrimile de lut.

Şi mînă-n mînă, păşind peste trecut,
trup şi suflet, tainic petrecînd,
vor semna cu viaţa, noul legămînt.

Nicu Alifantis - Emoţie de toamnă, Nichita Stănescu

Emeric Imre - Buna varianta rea