pictându-ţi moartea

te priveam pictându-ţi moartea:
căzând de pe-un zgârie-nori.
te prăbuşeai printre mii de ferestre
iar în drumul tău
aerul îmbrăca cele mai vii suspine.

îţi pictai moartea;
iar eu te priveam chiar din tablou;
urma să ma pictezi sub semnătură
în chip de linie
trasă neglijent.

cădeai în gol, adică în mine.
pictai, dar nu pe pânză,
ci pe fiorii mei
zămisliţi în pântecul tău.

Între noi doi, absurdul

Între noi doi
absurdul
îşi face de cap
ca un evadat
din infernul negării.

Moara-mireasă - exercitiu cu "M"

În lipsă de suficientă forţă creativă, m-am gândit să încerc şi eu exerciţii literare. Asadar, "Exerciţiu cu M".

Moara-mireasă

moara-mireasă mă macină mărunt:
mucenicia mea masează morminte,
mă mlădiez molatec mimând mulţumirea.

mi-e moarte!

mirarea mi-e mare matroană:
mistifică masacrul minciunii,
marcând momentul
marii mumificări.

rana în ramă

ia rana asta şi pune-o în ramă!

aşa deschisă cum e, ia-o şi pune-o în ramă
cu sângele târâş şi duhnind a puroi,
ia-o din carnea mea vie şi pune-o în ramă.

nu! nu o arunca la gunoi!
o voi uita şi îmi voi face alta întocmai.
ci pune-o în ramă şi-atârn-o pe perete
în locul oglinzii din dormitor.

în fiecare dimineaţă am să o salut respectuos
scuipând-o în obrazul puroios,
până când
ori se va usca şi va cădea din ramă,
ori mă voi obişnui cu imaginea ei
şi n-am să mai cred că-i o rană,
ci doar un decupaj dadaist din carnea mea.

atunci poate am să mă iert şi eu
ca de un derapaj literar
infantil.