Poem in uz - exerciţiu literar

Caut poeta rămasă fără muz
călcat azi-noapte-n somn de-autobuz
deşi şi-ar fi dorit pân la refuz
să moară sfâşiat de un obuz.

Vreau să o-nţep cu jale cu un fus confuz
să o întorc cu junghiul spre abuz
şi să îi spun distins şi ursuz:
în viaţă nu-i ca-n visul lui urmuz!

pribegie-n putrezire

azi toate uşile s-au deschis cu scârţăit prelung...

izgonite de acasă, cuvintele aleargă prin ploaia deasă
căutând o casă părăsită în care să găzduiască un timp.

dar casele cad cu zgomote seci
când pribegile cuvinte se-apropie ude
ruinele pictează orizontul
cu vopseluri diluate în venin.

pe partea cealaltă a lunii
adevărul se scaldă în vin.

pe chipul meu au răsărit două - trei pete
şi ochii au apus mulţumind statuilor reci.

azi toate uşile s-au închis fără zâmbete,
sâmbetele-au putrezit senine
peste pământul încununat
cu suspine.

Supremul zeu al descompunerii

În noaptea asta mă răsfăţ
cu cele mai alese otrăvuri,
aduse ca ofrande de mare preţ
mie, supremului zeu
al descompunerii.

Ah, cât mă bucur când îmi slujiţi!...

De altfel, mi se cuvin din plin
şi sabatul singurătăţii
şi litania indiferenţei
şi tămâierea cadavrului viu.

Doar eu sunt supremul zeu al descompunerii!!!

Slujiţi-mi, deci, voi îngeri luminoşi
până când mirul vostru-mi va spăla
întunecimea.

Iar sufletul meu descompus va pre-gusta învierea.