Mare primejdie vine asupra creştinului delăsător în cele duhovniceşti. Duhul ispititor îşi doreşte cu toată puterea să ne sustragă de la viaţa în Hristos şi, dacă îi e greu să ne depărteze de tot, ne pregăteşte altă cursă: ne face să ne mulţumim cu puţinul pe care l-am făcut şi să scădem în intensitatea rugăciunii. Imediat gândul nostru pleacă de la Dumnezeu şi se îndreaptă spre lucrurile lumeşti, apoi îl vizităm pe Dumnezeu din ce în ce mai rar şi în mare grabă.
Superficialitatea ne face să ne pierdem credinţa, iar lui Dumnezeu nu-i plac oamenii care nu se ţin cu putere pe drumul mântuirii. Cum ar fi ca soldatul să meargă la oaste doar când îi rămâne timp între alte două munci sau sportivul să se antreneze doar când îşi aduce aminte? Neglijenţa aceasta în cele duhovniceşti, lenevirea pe cale virtuţii, lipsa râvnei pe calea rugăciunii şi îndepărtarea treptată de Dumnezeu din cauza nesimţirii duhovniceşti, poartă denumirea de akedia.
Patimă mare este akedia (acedia/lenevirea). Ea acţionează subtil şi de cele mai multe ori vine cu duh de mândrie şi ne face să ne considerăm mai grozavi decât suntem, ne face să ne simţim suficienţi nouă înşine şi totdeauna puţinul timp pe care-l dedicăm zilnic lui Dumnezeu ni-l înfăţişează ca pe un veac.
Despre această lucrare subtilă a satanei, vorbeşte în operele sale duhovniceşti, un mare ascet al Bisericii, Diadoh al Foticeii:
"Când sufletul nostru nu-şi doreşte altceva decât plăcerile pământeşti, curând îl invadează un duh viclean care-i dă dezgust pentru cele duhovniceşti şi nu îi mai permite să se dedice cu tărie slujirii cuvântului. Acest duh îi fură şi dorinţa de a căuta spre lucrurile veşniciei, el goleşte de sens această viaţă prin excese de tot felul, pentru că nu dă atenţie şi făptuirii virtuţii. El neglijează însăşi ştiinţa sub pretext că aceasta a dat prea mult oamenilor sau că nu poate să-i înveţe cum să facă un lucru bun.
Dar scăpăm de acest duh de slăbiciune şi de lenevire doar dacă îndreptăm gândirea noastră limitată şi îngustă şi ţinem privirea aţintită la Dumnezeu. Numai purtând în gând amintirea lui Dumnezeu mintea va revenit rapid la agerimea sa şi va putea să se elebereze de această rătăcire iraţională."(Diadoque de Photice, Oeuvres Spirituelles, Sources Chretiennes, nr 5, Les Editions du Cerf, Paris, 1955, p. 118.)
Nu neglija, creştine, rugăciunea, că vine diavolul şi o îţi găseşte rapid altceva de lucru! Nu cugeta la alte lucruri, ci mai întâi gândeşte dacă ai fost prezent la întâlnirea cu Dumnezeu! Nu fii pretenţios şi nu cere multe, fă-ţi mai întâi datoria de creştin şi Domnul milelor îţi va trimite tot ce ai nevoie! Fugi de lenea cea duhovnicească şi Dumnezeul îndurărilor Îşi va găsi din nou loc în sufletul tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu