minunea zorilor de zi

În loc de nas avea o stea,
căzută de pe-o aripă de cer,
în loc de ochi două petale
din sfânta floare de mister.

Buzele, felii de cozonac
să tot muşti din ele făr a se sfârşi
şi-n barbă frimiturile zâmbeau
vestind minunea zorilor de zi.

Înger-ciclop

Un înger beteag ai născut,

doar cu-n ochi;

vederea lui nu va mai fi-n spirală,

ci-n unghi drept,

conform motorului defect

din piept.

Un înger ciclop, avorton cu pene

e tot ce-ai putut zămisli

din toate cuvintele mele.

Dricul de valuri

La dricul meu din valuri împletit

aş înhăma doi câini cu colţi de fildeş

şi le-aş lega de cozi, ochi de păun

ca moartea tresărind să nu-i sărute.

În loc de roţi am să tocmesc:

un peşte, un cerb, un vultur şi-un dragon,

iar inima căruţii va fi un râu de aur

ca să nu cunoască huruit de zvon.

Şi când toate fi-vor unse

cu din lemn de tei cântare

mă voi aşeza în tronu-mi rece

şi-oi porni scrutând în zare.

În drumul meu voi întâlni vapoare

ce de piraţi cruţate-abia au fost

şi plute ce fără-ntristare

şi-or vâsli paşii spre prohod.

Voi saluta din mers pe moby dick,

pe marele neptun, pe ariel,

voi arunca sardinelor poeme

şi la delfini petale de eter.

Flori oceanice trimite-voi pe ţărm

pescarilor ce nu cunosc adâncul

şi bulgări de corali am să arunc spre far

să nu las pradă amintirii, gândul.

Şi când plutind uşor, ai mei prieteni,

câinii cu colţi de fildeş, vor lătra,

am să mă întorc la tine viaţă:

îngroapă-mă în infinirea ta!

fără trupuri

E doar încă o noapte

în care amândoi cădem frânţi

în alte paturi de spital,

în alte cavouri

sau paturi de penitenciar.

mai dă-le-n colo de trupuri!

oricum sunt prea grele şi dure

şi când ne lovim de ele ne dor;

alungă-ţi din minte cuvântul dormitor...

sufletele noastre sunt mai tinere decât noi,

au dreptul aşadar să se iubească cât vor,

unde vor, şi mai ales cum...

deci cum norul este liber,

metafizica, la fel...

facem dragoste cum doar îngerii ştiu

când se joacă liberi

între cer şi  pământul pustiu.

copiii mei, dincolo de păcat...

copiii mei au ruginit sub pături,
copiii mei s-au scurs pe după pat,
copiii mei n-au apucat să-mi spună:
m-ar fi iubit, dincolo de păcat.