La dricul meu din valuri împletit
aş înhăma doi câini cu colţi de fildeş
şi le-aş lega de cozi, ochi de păun
ca moartea tresărind să nu-i sărute.
În loc de roţi am să tocmesc:
un peşte, un cerb, un vultur şi-un dragon,
iar inima căruţii va fi un râu de aur
ca să nu cunoască huruit de zvon.
Şi când toate fi-vor unse
cu din lemn de tei cântare
mă voi aşeza în tronu-mi rece
şi-oi porni scrutând în zare.
În drumul meu voi întâlni vapoare
ce de piraţi cruţate-abia au fost
şi plute ce fără-ntristare
şi-or vâsli paşii spre prohod.
Voi saluta din mers pe moby dick,
pe marele neptun, pe ariel,
voi arunca sardinelor poeme
şi la delfini petale de eter.
Flori oceanice trimite-voi pe ţărm
pescarilor ce nu cunosc adâncul
şi bulgări de corali am să arunc spre far
să nu las pradă amintirii, gândul.
Şi când plutind uşor, ai mei prieteni,
câinii cu colţi de fildeş, vor lătra,
am să mă întorc la tine viaţă:
îngroapă-mă în infinirea ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu