pe-aici lumina nu trece cu anii,
se preumblă apocalypse în furou
îmi râd de ele cu gura-ncleştată şi strig:
sunt un mort! poftiţi la mine-n cavou!
poftiţi voi, răniţii-n războaiele frunţii,
să vă oblojesc cu frunze de ou
să vă spăl puroiul cu sevă din oase
şi-ntre coarne să vă picur formol.
apoi să vă leg nemurirea la ochi
şi-n lume din nou să vă arunc
să râd de voi suspinând;
ce înger aş putea să fiu şi nu sunt.
îmi place mult poezia asta e buna buna de tot
RăspundețiȘtergere