fii soarelui născuți din incest

La miezul nopții
încep să îmi dea târcoale
fii soarelui născuți din incestul
cu propria sa umbră.

Mă învăluie întâi în mantii de fum
și-mi șoptesc otrăvindu-mi urechea
că le sunt frate de umbră,
și că-n mine își caută odihna.

Un pas înapoi e destul
ca ei să zvâcnească din aripi,
s-amenințe cu dinții rânjiți
și din ochi să reverse văpaie.

Încerc să închid ochii, să fug
din ce în ce mai departe în mine,
dar dinții lor deja m-au pătruns
și sângele meu nu îmi mai aparține.

Să strig mi-aș dori, să înalț doar o rugă
dar gura mi-e de-acum încleștată,
hainii mei "frați" mă îmbată
 cu flacăra din ceruri furată.

Doar sufletul, el singur rămas neorbit
mai poate coșmarul s-alunge
și țâșnind către ceruri Îl cheamă
pe Cel ce ce-a învins moartea prin cruce.

El îmi trimite o oaste cerească
cu săbii de foc și cruci de argint;
zadarnicele-odrasle ale umbrei
au dispărut de parcă nici n-ar fi venit.

Aș fi crezut că nici n-au existat
și că am adormit doar eu întru coșmar
dar semnele lăsate pe sub piele
mi-au amintit de plânsul cel amar.

Lupoaica albă și ziua polară

se dedică "lupiței albe",  Diana Frumosu

Căldura amiezii năstea în neștire

duhniri cu-nnoptarea în pleoape,

ce-nconjurau în horă nebună

eșafodul sculptat din inimi sparte.

De trei ceasuri, acolo atârnă-n derivă

ziua polară.

Au condamnat-o înțelepții, la moarte

și meteorologii-au subcris,

găsindu-i de neiertat greșeala

de-a fi venit pe-aici prea din timp.

Execuția s-a desfășurat ca la carte

cu mulțimi exaltate fierbând în delir.

Apoi s-au retras toți la casele lor

discutând  despre fotbal și stele

despre ultima modă-n materie de ruj

despre statui înfășate-n perdele.

Ziua polară atârna de pe-acum nemișcată

căci nicio boare de vânt nu mai suflă...

Din zare însă se vede venind

pe-un înger de slavă călare,

lupoaica cea albă, cu ochii de foc

ce-mprăștie-n jur solzi de sare.

La poalele eșafodului ea se lasă-n genunchi

și schiaună lung de durere.

Dar nu a uitat că-i totuși o fiară

și că  a venit spre dreptate;

așa că se-ntoarce și-n strașnic vârtej

spulberă totul în cale.

Peste toți o răcoare de rai s-a lăsat

și ziua polară spre zori a înviat.