Despre curajul de a ţine un blog sau un jurnal....

Discuţie pe mess, despre curajul de a ţine un blog sau un jurnal, şi alte câteva idei...
R.A.I.: tu nu ai un blog?
A.B. : nope..nu am nici timp nici disponibilitatea sa fac asta
abia daca mai scriu uneori framgmente de pagini de jurnal
R.A.I.: ce frumos
eu nu am curajul sa scriu un jurnal
A.B. : nu am incercat poezie..dar ma indoiecs ca as iesi din tipare
R.A.I.: cred ca ai face treaba buna pe poezie
A.B.: mie mi se pare ca ai nevoie de mai mult curaj pt un blog decat pt un jurnal
R.A.I.: jurnalul e o chestie mult mai intima si mult mai sincera
mie mi-e frica de propia mea sinceritate
cine stie ce-ar iesi
A.B.: niciodata nu poti stii..
mie mi se pare usor amuzant acum cand privesc in urma si mi recitesc randurile..
R.A.I.: mie tocmai de asta imi e frica
stiind despre mine ca sunt un tip care uneori are ganduri semi-inutile
care au ca singura utilitate, aceea ca imi dezvolta gandirea
A.B.: atata timp cat sunt pozitive..nu cred ca sunt inutile..te astepti sa filozofezi cu fiecare gand..sa analizezi si sa evoluezi mereu..nui chiar asa..
R.A.I.: in afara de actul gandiristic deloc condamnabil indiferent de context, mai conteaza si fondul, continutul gandului
ori nu de fiecare data e ok sa iti amintesti ganduri nude sau vide
A.B.: ..atunci ,incercam sa le reducem..eu unu sunt constienta ca nu sunt in stare sa le reduc de tot
R.A.I.: cred ca problema nu e de reducere, ci de selectie!
A.B.: si cum faci sa le opresti ,inainte de a se manifesta ?
R.A.I.: pai, nu!
le lasi sa se manifeste, dar le selectezi pe cele ce merita imortalizate in scris
): clar in prima faza, nu poti opri gandul
A.B.: aa ..te refereai la scirs
R.A.I.: pai da
de oprit gandul, nu cred ca s-a inventat tehnologia necesara
revenind la ideea de baza,
tocmai de-asta spuneam ca e riscanta ideea de jurnal, pt ca esti tentat sa scri sub imperiul momentului, deci selectia este incerta
A.B.: ..dar o pastrezi numai pt tine..e mai bine sa fie ceva brut ..asa vezi ce ai de slefuit...si schimband directia discutiei..ca am vazut asta si mia sarit in ochi,,,După părerea mea, cea mai albastră privire o produce o pereche de ochi căprui...cum a iesit asta..?ai incercat ..prin tatonare..ai corectat sau pur si simplu a fost un gand pur..nemodificat/
R.A.I.: uite ca m-ai prins
intr-adevar a fost o strafulgerare
A.B.: dar celelalte..
cum scrii?
R.A.I.: de obicei sunt elaborate anterior
sunt scrise intai in creion
apropo de curajul de a tine un blog, consider ca in asta consta curajul
ca in momentul in care ai postat ceva, deja ceilalti citesc si cu stersul e mai complicat
***
A.B.: imi cer iertare ca spun asta..poti s/o privesti cum vrei..cand ti/am citit versurile prima data..pareau ca nu te reprezinta,,imi pareai o persoana mult mai practica ..
dar se pare ca toti ascundem cate un fel de taina
R.A.I.: fa-ma sa inteleg
de ce sa nu m areprezinte?
A.B.: pentru ca pareai genu de persoana foarte eficienta,,cu picioarele pe pamant,prinsa in fiecare moment al vietii de zi cu zi..prea implicat in realitatea ca sa ai timp sa visezi ,sa analizezi..
R.A.I.: inteleg
asta este de fapt adevarata figura a poetului
atunci cand sti despre cineva din start ca e poet, iti spui: e clar! e visator, fa ce vrei cu el
de fapt el este cel mai aprig observator al vietii si al societatii
A.B.: adevarat..dar ca aprig obsrvator ,nu e nevoie sa fie implicat neaparat cu toata fiinta in viata
R.A.I.: nu stiu altii cum sunt, dar mie nu imi plac jumatatile de masura
de aceea ma oftic teribil cand nu pot ajunge la masura pe care mi-o impun
A.B.: stiu cum e
R.A.I.: atat in viata, cat si in cunoasterea strict intelectuala
sau in latura artistica
A.B.: sa te ajute Dumnezeu sa ajungi la masura necesara..ma iarta acum..ai mei merg la culcare si trebuie sa inchid ..as mai sta..dar mi/e imposibil...mai vorbim..sper sa-mi mai fac timp de mess..te imbratisez..noapte frumoasa si zile frumoase fara jumatati de masura!