Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

miercuri, 1 ianuarie 2014

2014 SI CALUL ALBASTRU

Soneria zbârnâie cu putere, de parcă ar anunţa vreo mare calamitate naturală. Plictisit, 2014 se dă jos din pat şi se îndreaptă cu paşi leneşi către intrare. Deşirându-se, umbra sa deja sărută pragul uşii. Iar în timp ce înaintează, umbra escaladează lemnul acela roşu, sculptat cu o măiestrie rară, apoi ieşind din cadru, se înfiinţează pe tavan, scăldându-şi fruntea  în razele difuze ale becului economic. Soneria zbârnâie în continuare cu frenezie. Descuie într-un gest de o banalitate crasă. În partea cealaltă a uşii aştepta un frumos cal albastru, săpând cu potcoavele aurite în covoraşul persan de la intrare.
 - Unde mi-ai umblat până la ora asta? îl întreabă 2014 iritat, dar în acelaşi timp indiferent. (S-ar fi putut asocia cu sarcasmul genul acesta de expresie facială.)
 - Vin de la înmormântare, îi răspunde calul albastru cu platitudine. Tocmai ce l-am îngropat pe 2013 în Cimitirul Anilor Consumaţi. A fost jale mare. Eu însumi am fost atât de afectat de moartea lui încât era să uit drumul până la tine.
 - Hm...
 - Dar m-am luat şi eu după artificiile care au brăzdat cerul chiar aici, deasupra blocului acestuia în care locuieşti. Presupun că ai ieşit şi tu să le vezi. De altfel s-au dat în cinstea ta, nu e o noutate. Doamne, ce îţi mai scandau ciudaţii aştii de oameni, numele în Piaţa Mare a Vieţii....
 - Mda, ce să zic, aşa este. În cinstea mea s-au întâmplat toate. Dar nu m-au fascinat câtuşi de puţin. Nu-i o plăcere să te înfiinţezi în viaţa oamenilor cu mare fast, ştiind mai dinainte că peste fix 365 or să îţi cânte prohodul, înjurând printre dinţi pentru toate neîmplinirile lor din decursul acestor zile. Oamenii sunt ingraţi...
 - Ei, nu mai fi aşa pesimist, spune calul albastru. Mai bine încalecă pe spatele meu şi hai să ne apucăm de treabă. Le-om face pe toate cum o rândui Dumnezeu. Un an nou-nouţ şi un cal albastru au toate premisele să facă şi bucurii oamenilor. Prima noastră misiune este să presărăm peste toţi praful magic al bunei-credinţe, pentru a porni fiecare cu dreptul prin viaţa ta, pe care, vrei nu vrei, le-o aşterni la picioare. Dar, ce sa-i faci, asta e viaţa ta de AN NOU...
 - Şi viaţa ta de cal albastru cum e? Tu de ce nu ţi-ai putea aşterne viaţa la cheremul oamenilor?
 - Pentru că eu sunt nemuritor. Soarta mea este de a mă pune în slujba fiecărui an, pentru a-l ajuta să ofere oamenilor o viaţă cât mai frumoasă. Eu sunt al fiecărui an în parte, şi totodată al fiecărui om în parte. Eu mă împart în mii şi mii de bucăţi, ca fiecare să poate merge mai departe. Eu sunt CALUL ALBASTRU şi crede-mă că nu există blestem mai mare pe această lume. Dar nici o mai mare binecuvântare!!!
 - Atunci, hai la treabă! încuviinţează 2014 cu zâmbetul pe buze. Ultima replică a calului albastru i-a alungat orice urmă de tristeţe, de sarcasm şi de oftică, aducându-i în suflet o lumină nouă, pozitivă şi creativă.
 Primul pas al calului albastru în noua colaborare cu 2014 a fost făcut cu dreptul. Iar în acest moment cei doi zboară peste capetele noastre şi presară din belşug, un mix de praf magic, obţinut din dragoste, speranţă şi credinţă...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate