Corbul

Corbul

Corbul care mă-ntâlneşte
în fiecare seară la răscruce
are vedenii:

se-așează pe umărul meu
şi mă-ntreabă:
a cui o fi crucea asta
pe care-mi odihnesc obida?

Ninge cu absenţe;
pe el îl albeşte,
pe mine mă plineşte.

Uneori mă întreb:
al cui o fi îngerul acesta
ce-mi ridică oftica?


Mi-e ochi

Mi-e soare de o rană
din tine, regină,
un pic victorie,
deplin virgină;
mi-e nor, mi-e vânt
şi-n tine mi-e potop;

din front în front,
din rost în rost,
îmi este chiar un strop de ochi!