De dimineata
m-a îmbrăţişat chiar ea…
Venus din Milo.
Braţele ei au rămas
aripile mele spre lume -
şi iat-o ciungă, cum o ştie lumea,
numai bună de pus în vitrină.
Ea a rămas un ou de struţ, imperial-
eu, aripi pictate
cu vin, amestecat cu morfină.
Se furişase in pat mai de mult
de pe vremea când artistul
studia ombilical
marmura uitată virgină.
Din vitrină,
ea mă priveşte mândră;
eu zbor şi împrăştii rugină.
îmi place tare mult. nu aş avea obiecţii, decît la prima strofă. nu-mi pare la fel de reuşită ca celelalte. adică, ca idee, da, e necesară să faci această introducere, pentru ca s-o menţionezi pe Venus, încearcă însă o reformulare.
RăspundețiȘtergereîn rest, e minunat!
am remarcat versurile astea:
Ea a rămas un ou de struţ, imperial-
eu, aripi pictate
cu vin, amestecat cu morfină.
cred că e un punct culminant al poeziei, pentru care merită să îţi zic, bravo!
cu drag, diana