Între înger şi drac....

"Între înger şi drac trage omul sărac înhămat la pămînt..." vers păunescian, pasibil de a fi blamat la fel ca poetul... o eternă dilemă literară în care prefer să nu mă bag. Dar zilele trecute mi-au revenit în memorie aproape fără să vreau. Ocazie cu care le-am dat un sens propriu...
De cîteva zile lucrez la o fermă agricolă, ca zilier, pe perioada recoltării grîului. Iar la fel ca mine, alţii. Alţi oameni, fiecare cu credinţele lui, cu năravurile şi cu sistemele lor de valori. Fiecare avînd propriul său sistem moral. Am întîlnit laxişi de genul: "mai dă-i dracu de popi că sunt mai păcătoşi ca noi", scrupuloşi de genul: "vai, dar prin faţa preotului nici nu ai voie să treci... nu ai cum să stai cu spatele la el, iar să-i vorbeşti urît, nici prin gînd să nu-ţi treacă". Astfel de discuţii sunt iremediabil salvate de replici "moderate" de genul..."o taină acolo e ceva, cine dracu poate ştii... dar tre să crezi". Nu comentez nimic. Le ştie Dumnezeu pe toate. Mă gîndeam totuşi, ce îi aduce pe oamenii ăştia împreună? Neîndoielnic, nevoia de bani, de un minim de venit care să le asigure un trai decent. Bani pentru care sunt în stare să se înjosească la maxim, să muncească oricît supuşi, răscoliţi doar în adîncul sufletelor lor. Pentru că în astfel de cazuri, munca nu are limite iar ariganţa nu are măsură. Şi zic: iată, Doamne, unii îngeri, alţii... mai degrabă draci. Dar toţi săraci, înhămaţi la pămînt, urmînd cu dîrzenie blestemul Tău: "în sudoarea frunţii tale îţi vei cîştiga pîinea ta". Oare asta nu îi face egali în faţa Ta? Fă-le, dar, tuturor sudoarea mai dulce şi o pîinea urcăle-o pe cruce.Fă-i pe toţi îngeri şi alungă-le prin sudoare dracii în porci. Dacă Tu Te întorci, sigur se vor întoarce şi ei.
"Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi... şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean." Nici nu mă mai gîndesc dacă Păunescu s-o fi gîndit la asta cînd a scris versurile, dar versurile se gîndesc uneori mai tîrziu, fiind trăite concret.
Mă aplec!