jointul meu cu vise-amare

la lasarea noptii, imi fumez linistit
jointul cu vise-amare,
invelit in cearsaful luminii
intrata prin efractie pe geamul rabatat.

doua doze de bere si o injectie cu luciditate.
norma intreaga pentru cuplul perpetuu
ce se vanzoleste prin apartamentul meu ca-n gara de nord
injurandu-se cu naduf de mortii cei vii si de vii cei morti.

struto-iubi-camila, de cand a aplicat pentru jobul de breloc
si a fost acceptata,
se gudura pe langa chei, incercand sa le insufle
ce usi sa deschida pentru a ajunge in nirvana.

treptele pana la cer sunt insa dispuse in spirala
si tapetate cu bautori de vodka ruseasca
si femei turnate-n raze de soare.

fie ca le beau, fie ca la iau in spate,
provizii pentru noptile necoapte,
ele se lipesc in pletele umbrei
si ma urmeaza supuse pana sus.

acolo se dezbraca toate de piele
si-mi imbraca privirea in ruleta ruseasca.

jointul meu cu vise-amare
zace-n scrumiera cu pleopele de plumb.

zorii imi deschid intaii nasturi
de la sicriu.
florile s-au ofilit si-au putrezit
deci e momentul sa imi iau adio
de la propriul meu sfarsit.