
tu poţi zidi în tine,
în pântec, pe coline,
o-ntreagă monastire:
cu stareţ cu tot
cu turle spiralate spre mâine,
cu paşii unui înger netot
ce stă la poartă
şi înscrie pe abac,
fiecare nou pelerin
fiecare moarte de mac.
mereu îşi evadează pe sub gene
un Manole, sau doi, sau chiar trei
ce zideşte din doruri şi idei
fântâna din care să bei
o cană de:"Iubeşte! şi apoi fă ce vrei".
credinţa e la înălţime...
RăspundețiȘtergeremă fascinează mitul, te-ai inspirat probabil din legenda Meşterului Manole,însă ai creat nişte versuri splendide...
mitul e atît de falnic, întruchipează o întreagă istorie...
îmi place îndeosebi ,,fiecare moarte de mac"-o imagine extraordinară...
cu prietenie,
M.F.