152 de ani de la Unirea Principatelor

În urmă evenimentelor din 1848, din cele trei provincii Româneşti, Marile Puteri ale Europei, au rămas totuşi cu un ecou despre doleanţele românilor.
Astfel că, un prim eveniment care a adus la masa tratativelor Marilor Puteri, problema ţărilor române, a fost Războiul Crimeii. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanţia colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc, atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, care să exprime atitudinea românilor în privinţa unirii, integrarea în graniţele Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigaţiei pe Dunăre, ş.a.
Dintre aceste prevederi, cel mai mult a cântărit alegerea Adunărilor ad-hoc, care au votat în 1857, următoarele Rezoluţii:
-Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulaţii încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 şi 1634;
-Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România;
-Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării;
-Neutralitatea pământului Principatelor;
-Puterea legiuitoare încredinţată Adunării Obşteşti, în care să fie reprezentate toate interesele naţiei.
Aceste dorinţe, au fost discutate de către puterile europene, un an mai târziu, în 1858, la Paris. Rezultatul dezbaterilor, nici nu anula ideea Unirii, dar nici nu o ajutau prea mult să se realizeze. Astfel, principalele puncte ale „Convenţiei de la Paris”, au fost următoarele:
-Principatele îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii şi sub protecţia celor şapte puteri;
-Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fiecare având instituţii proprii;
-Se înfiinţau instituţii comune precum Comisia Centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, armata;
-Se prevedeau principii de organizare şi modernizare a viitorului stat (separaţia puterilor în stat, desfiinţarea privilegiilor de clasă, egalitatea în faţa legii, drepturi politice pentru creştini, libertatea individuală);
-Dreptul de vot ramânea cenzitar.
După încheierea Convenţiei de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituţii a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.
Acesta este momentul culminant. Căci românii au dat dovadă de tact diplomatic, şi totodată de dorinţă arzătoare de Unire, şi au ales atât în Moldova, la 5 ianuarie 1859, cât şi în Ţara Românească, la 24 ianuarie, acelaşi domn: Alexandru Ioan Cuza.
Prin această dublă alegere, s-a realizat Unirea Principatelor într-o formă deplină; întrucât Marile Puteri, puse în faţa faptului împlinit (după o expresie a lui Nicolae Iorga), nu au putut decât să confirme Unirea.
Acest eveniment luminos a fost de asemenea şi un pas important căre Unirea cea Mare din 1918.