Dragi vizitatori ai "R.A.I."-ului,
am descoperit astăzi, cu uimire şi bucurie în suflet, un nou blog care merită citit.
Este vorba despre blogul "tinda bisericii - cum se vede lumea urbană din tinda unei biserici de lemn", administrat de Părintele Stanciu Dragoş Gabriel, paroh la Parohia "Buna Vestire" din Slobozia Veche -Ialomiţa, altfel spus, la Biserica monument numită oficial "Biserica din Poiana", iar pentru cei ai locului, "Bisericuţa de lemn din gară".
Pe părintele Stanciu Dragoş îl cunosc personal. Pot spune că a fost prima figură pe care am văzut-o imediat după ce am aflat că am fost admis la Seminarul Teologic de la Slobozia. Eu, radiam de fericire, părintele, chip al blândeţii, deşi nu mă cunoştea, a început şi dumnealui să radieze de fericire. Apoi, mi-a urat bun venit în scoala ce avea să-mi devină principal izvor de formare duhovnicească. Doamne, ce voce! Groasă, baritonală, dar totuşi caldă, primitoare...
Timp de cinci ani, cât am stat în Seminar, colaborarea noastră a parcurs etapele fireşti, de la mustrări pentru greşeli şi taxări pentru neînvăţare, până la... prietenie.
Da, îmi place să consider că Părintele mi-a fost, şi încă îmi este prieten!
Revenind la blogul Părintelui, constat în exprimarea dumnealui, o notă de bonomie atunci când se adresează direct cititorului, o notă care mie îmi aduce "a Steinhardt", dublată de un flux narativ ce îmbină oralitatea unui povestitor "de gura sobei", cu discursul omiletic specific soleii. Se poate spune, şi cu siguranţă aşa este, că Părintele Stanciu Dragoş crează pe blogul dumnealui o atmosferă de discurs familial, cald - convingător; şi aşa şi trebuie să fie, pentru că, indiferent cum ai privi lucrurile, şi la gura sobei, şi în naosul bisericii, te simţi ca ACASĂ.
Să ne trăiţi mulţi ani, şi să ne luminaţi cu învăţătura hrănitoare de suflet!
Deci, nu uitaţi: http://tindabisericii.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu