Pseudo-bilanţ 2010! Cât despre planuri....

A mai trecut un an. A plecat să se culce liniştit pe foaia întoarsă a istoriei. Sau a arhivelor. Tot una! S-ar zice că e ceas de bilanţ... Ei, aş! Pâi ce am făcut în 2010?
Destule! Şi bune şi rele... Pe plan profesional, a fost un an excelent: Premiul de Excelenţă la concursul "Aripi de dor" de la Medgidia, Diploma de excelenţă pentru promovarea poeziei creştine, acordată de protoieria Tecuci, odată cu Premiul revistei "Convorbiri literare" din Iaşi, ambele la Festivalul Naţional de Poezie "Costache Conachi" de la Tecuci, apariţia mult visată în rubrica "Curier de ambe sexe" (pe luna mai)a revistei "Convorbiri literare", consolidarea relaţiei de colaborare cu revista Helis Slobozia, şi surpriza finalului de an, publicarea în revista constănţeană "Ex Ponto - text, imagine, metatext"; ar mai fi şi faptul că am cunoscut oameni de cultură valoroşi, şi mici-mari speranţe ale fenomenului literar: Marycica şi Diana din Republica Moldova.
Dar toate acestea-s trecătoare... Numele rămâne pe câteva foi, şi literele înşirate de mine se bronzează la bec. Câţi le-or citi, oare, da capo al fine? De aceea şi zic că nu contează asta. Mulţumesc celor ce mă citesc şi mă apreciază, şi le zic, aşa ca o scuză (cineva spunea cândva, că scuzemia ar fi un fel de boală a refuzului)scriu şi eu ce pot, sunt doar la început!
Dar, gata cu astea! Oricum nu atârnă greu în balanţa realităţii.
Iată ce contează cu adevărat: faptul că datorită participării la cea de-a doua ediţie a Taberei Naţionale de la Dervent, organizată de ASCOR Constanta, am cunoscut o pleiadă de oameni cu sufletul curat,din toate colţurile ţării, dintre care, câţiva mi-au rămas prieteni.
De altfel, că veni vorba de ASCOR, mă bucur că am şansa să fiu acolo, înconjurat de prieteni adevăraţi.
Dar cel mai important este faptul că am cunoscut o persoană cu totul specială, care m-a schimbat în bine, în sensul că mi-a adus în viaţă un echilibru de care cam duceam lipsă.
Şi principalul important este că încă Îl simt pe Dumnezeu aproape. Îi simt iubirea şi mângâierea.
Cât despre planuri...
Dar ce credeţi, că pentru cele ce am primit anul acesta am plănuit ceva? Poate aşa, orientativ... Aşa că, fără planuri. Dacă ar fi totuşi ceva de năzuit de la anul 2011, ar fi: să nu pierd ceea ce am, pe plan personal-spiritual-emoţional-sentimental! Altfel spus, să menţin o relaţie bună cu Dumnezeu, cu familia, cu prietenii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Doamne-ajută!