Astăzi, Biserica Ortodoxă a celebrat minunea vindecării slăbănogului de la Scăldătoarea Vitezda. Fireşte că orice slujitor al altarului a vorbit azi în predica sa despre slăbănogire, punând accentul pe faptul că cea trupească îşi are cauza în păcate, care păcate odată repetate duc şi la slăbănogirea sufletească. Dacă vă aduceţi aminte, anul trecut cu omoloaga ocazie am scris despre "Vitezda noastră cea de toate zilele", pe un ton uşor pamfletic, uşor revoltător, dar, îmi place să cred, realist. Acum o să scriu în versuri, dar tot pamfletic şi fireşte realist. Voi râde amar de cei ce în slăbănogirea lor sufletească nu înţeleg misiunea Bisericii, iar despre religie au impresia că este doar un accesoriu, pe care poţi să îl ai sau nu, iar dacă îl ai şi vrei să îl etalezi, de preferat ar fi să ţi-l expui în zonele cât mai "originale": legat de coapse, să atârne ostentativ şi măturativ pe jos, prin praf, prin colb sau cum i se mai spune.
La paradă
Cavalerii Perdelelor cu Ciucuri,
îşi leagă religia în jurul
centurii;
apoi, cadenţat, pornesc
în paradă:
din uşă-n uşă,
din trib în trib,
spre a găsi vestita Suspendată -
Biserica Cinstitei Pălării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu