grădini de mesii

un sol şoptii în inimă virginei
că va zămisli grădini de meri -
mesii înveşmântate-n flori şi-n vise
şi botezate-n nopţi cu primăveri.

poftiţi toţi, de mâncaţi mesii - salată
şi sucuri de mesii, de beţi
şi-apoi veniţi cu inima curată
să sărutaţi mormântul cu săgeţi.

acum, încolonaţi ca la paradă
mesii vomită toţi, ca un salut;
păduri de prunci de mâine-au să se nască
mesii să strângă-n braţe-n aşternut.

dar zorii revărsatu-s-au frumoşi,
roua de foc din tălpi ivit-a jarul;
mesiile-ncă dorm, iară la porţi
bate Fecioara, purtând în pântec Darul.