Dumnezeu - rugătorul - aproapele (ţinta rugăciunii)

Zi de vară... singurătate... Mă gândeam blamând cât sunt de singur. Apoi mi-am luat repede seama şi mi-am zis: nu sunt singur! Dumnezeu este cu mine. Dar "alt-eul" meu mă ia peste picior: Dumnezeu, Dumnezeu, dar ai nevoie şi de cineva aproape... Dumnezeu nu îşi află expresia în aproapele?... Ba da, zic, cu tot cerul peste mine...
Apoi mă gândesc iar: dar pustnicii? ei ce se fac de aproape? de unde să-l ia? ei nu sunt singuri doar cu Dumnezeu?
Pâi nu e chiar aşa... că indiferent dacă aproapele este sau nu pe-aproape, el este neapărat în rugăciune. nici Dumnezeu nu dialoghează cu rugătorul dacă acesta este un egoist care se roagă doar pentru sine. rugăciunea trebuie să se facă pentru aproapele.
Avem practic de a face cu un triunghi: Dumnezeu - rugătorul - aproapele (ţinta rugăciunii).
Care va să zică, Dumnezeu cel în Treime slăvit, tot în treime lucrează...