Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI IERARH FILARET AL MOSCOVEI
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

joi, 18 august 2011

Vară săracă...

Oare vara se suspendă totul?
Totul este parcă cu susul în jos, nenatural. Prietenii apar şi dispar, inspiraţia mă ocoleşte săptămâni întregi, sufletul mi se joacă de-avaţi ascunselea prin univers...
Doar zbaterile şi îndoielile nu mă ocolesc...
Am trăit o juma de iubire, cum niciodată n-aş fi crezut că pot trăi. Bine barem că s-a terminat. Şi mai bine că o alta, cuminte, netrupească, aproape de angelism, i-a luat locul. Îi mulţumesc din suflet!
Până şi credinţa, deşi nezdruncinată, ţipă la mine că nu o ajut cu nimic, că nu îi dau nici o picătură de apă, nici o fărâmă de pâine, nici măcar bineţe, că nu o scot şi pe ea în lume, cum s-ar cuveni. Şi are dreptate. Mai nou descopăr că sunt frate geamăn cu ultimul om. Aş fi preferat să cred că doar el e frate cu mine, dar n-am ce-i face, tre să recunosc.
Sunt atât de infectat cu banal şi duhnesc a apă stătută, moartă, încât nici vizitatorii R.A.I.-ului nu îmi mai vorbesc. Poate că le repugn. Poate că se simte miros de soare degerat până şi pe blog. Halal blog. Nici măcar nu mai am prea multe de spus, ce pretenţii am de comentarii.
Mâine am să merg la Mănăstirea Crasna. Poate asta mă va repune pe poziţii, îmi va repune sufletul pe picioare... Poate asta va salva o vară şuie, o vară ce mi-a umblat nudă şi bolândă prin piele şi prin stele.
Doamne, nu mă lăsa!
Maica Domnului, dă-mi putere!
Nu vreau să ajung un suflet de pus în ramă, o amintire a ceva trecut, poate iubit cândva, dar oricum de mult uitat...
pe curând, poate pe ape mai limpezi...

3 comentarii:

  1. Maine e o noua zi care trebuie sa iti dea putere.Macar sa te gandesti la asta,
    Si nu, vara nu s-a terminat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Te supărași pe vară, Romeo? Se mai întâmplă. Uite ce scriam prin 2005, într-un text pe care l-am intitulat „Prea crudă vară”:

    „Ce mi-ai venit, ingrato, cu strălucirea-ţi falsă, cu soare obraznic râzând de ne-mplinirile noastre, cu trandafiri nepermis de frumoşi oferindu-şi doar ţepii, cu mare zglobie înecându-ne-n lacrimi, cu nopţi înstelate la nici un rost?
    Nu ştii decât să-ţi holbezi Luna la nesomnul nostru, să-ţi râzi de visele obosite? Şi eu râdeam cândva, cu râsul curat al unui copil. Te aşteptam să-mi aduci vacanţele, bucuria... Acum de ce mai vii, dacă n-aduci nimic?
    Mai bine lasă toamna s-arunce peste noi potopul! Decât o frumoasă vară care ne minte, mai bine o toamnă sinceră!
    Credeai c-ai să mă păcăleşti, înzorzonato, cu liota-ţi de insecte şi păsări zumzăinu-mi cântece de amor în urechi? Credeai c-ai să mă-mbeţi, plouându-mă, cu apă rece? Ori ce ţi-ai zis, chicotind în barbă, c-ai să mă faci să te iubesc măcar de data asta?
    Auzi, bezmetico, la ce-ai venit?
    Hai, ia-ţi soarele şi cară-te!”

    Zâmbește, prietene, vor mai fi și alte veri!

    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe cât este de adevărat că degerăm sub soarele torid al verii, pe atât este de adevărat că nu mai ai nimic de spus pe blog. Nu te plânge de lipsa inspiraţiei, are şi ea dreptul la vacanţă. Dacă n-ar avea vacanţă, nu ai mai avea pe ce să notezi atâtea texte. Şi mai fuge ea cu un scop: să înmulţim rugăciunea în smerenie. Sper că te-ai folosit de la Crasna şi vor apărea în viitorul apropiat flori alese de curtea mănăstirii şi pe blogul tău.

    RăspundețiȘtergere

Evanghelia Zilei

Cuvinte cu tâlc

"Dumnezeu este iubire"(I Ioan 4, 8)
„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”(Petre Ţuţea)
"Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr).
"O, Doamne, dacă aş chema şi-aş ruga să-mi cadă la picioare sfârşitul, oare, voi şti sigur, vreodată, cât de mult am iubit asfinţitul ?!"(Costel Bunoaica)

A fost odata...

CA SĂ REVENITI LA PAGINA DE PORNIRE...

Image and video hosting by TinyPic

Câte ceva despre mine...

Persoane Interesate