Spovedanie de dragul trendului

Hai să fim trendy! Dar ce ne cere trendul?
Mai intâi, şi mai întâi, şi mai înainte de toate, trendul ne interzice să mai umblăm pe stradă, aşa, de capul nostru, în duhul gol, cum umblau cândva acei homo sapiens în Pateric.
Aşa că, na! Trebuie să ne conformăm. Eu personal, mă conformez şi înjur cu foc (bineînţeles în gând) când mai văd câte o epavă care se rujează şi fardează şi fuge de moarte de pe-acasă. Minciunelele sunt din nou la modă. Şi eu... Îmi mint şi eu şeful, ştiind că la rându-i nu şi-a însuşit decât primele trei articole din Regulament: art 1: Şeful este sef; art. 2: Şeful are întotdeauna dreptate; art. 3: Când şeful nu are dreptate, se aplică art. 1 şi art. 2.
Umblă vorba prin târg că e vremea trântelor de stradă. Eu mă iau de piept cu viaţa, şi nu mă las cu una cu două învins de ea. Zice-sa-r că e bine ca din când în când să mai şi pierzi. La mine, asta e o mare problemă! Nu prea îmi iese!
Îmi iau însă revanşa cu alta mai boacănă. Mai trag şi eu câte o beţie aşa, la zile mari şi evenimente importante. Dar ţigări... asta nu! Pentru că buzunarul e cam strâmt. Şi în plus bântuie pe aici o ... de-aia de...cum îi zice, domn-le, trendul ăstă? De-aia de rimează cu miză (psihologică), cu priză (la mase), cu muză (a patronilor) şi cu valiză (goală, când e vorba de plecat la mare).
Iar când ies în lume, şi vestalele zeului trend umblă în scopuri misionare pe stradă, îmi aducă şi eu ofranda: îmi scot ochiul smintibit şi iute îl arunc în urma lor.
Dar ceea ce ne cerul trendul cu tot dinadinsul, constă în faptul că trebuie să îi facem parte şi lui Belzy – Primarul Târgului de Ochi -. Drept pentru care, îl iau cu mine la gât sau pe haine, niciodată în suflet, şi mergem la câte un concert la care se simte erou, muză şi chiar în centrul atenţiei. La răstimpuri dau şi eu din cap, ca să îi las impresia că sunt de acord cu impresiile lui. Apoi, îl invit să jucăm „De-a va-ţi ascunselea”, seara târziu, în cimitir. Eu mă ascund la umbra unei cruci, el într-un sicriu.
Duce-sa-r pe pustiu!