Impresii de la Colocviul National de Haiku, editia a XVII-a

între 30 aprilie-2 mai 2010, s-a desfăşurat la Constanta, a XVII-a ediţie a Colocviului Naţional de Haiku, având tema: Lirică orientală-lirică occidentală. Eu am participat doar in data de 1 mai. Sincer, nu sunt un cunoscător de haiku, decât la nivel teoretic. Plus că am devorat cu privirea şi cu mintea câteva pagini sănătoase de lirică japoneză. La un moment dat, mă bătea gândul să mă bag şi eu în treaba asta. Dar mi-am dat seama că este o specie prea îngrădită de reguli pentru mintea mea hai-hui. Şi am renunţat la idee. Poate mai tarziu... Am rămas totuşi un simpatizant al mişcării haiku.
Să trecem aşadar la impresii: în Constanţa, şi în toată ţara, situaţia haikuului este una delicată: există multă bunăvoinţă, dar nu la fel de mult talent; prin urmare, se scrie mult, dar nu foarte bine. Există poeţi de talent, ca domnul Şerban Codrin, şi există poeţi de bunăvoinţă, ca domnul Octavian Mareş, care ne-a prezentat şi ne-a dăruit tuturor ultimul său volum: "Chemarea anotimpurilor". Volum care, dacă nu conţine hiakuuri corecte din punct de vedere al normelor impuse de gen, conţine micropoeme foarte curate, care trezesc sensibilităţi. Poate haiku, nu, dar poezie, da. Plus că domnul Mareş este şi un foarte talentat sculptor, prezentându-ne piese executate impecabil, cea mai sugestivă fiind "Cruce jelind, crucea mea"(îmi pare rău că nu am şi o poză cu această lucrare). Un alt punct de trecut în revistă: o fetiţă de etnie tătară, căreia nu i-am reţinut decât prenumele: Narcis, suferind de un handicap locomotor grav, face literatură de nivel cel puţin mediu. Ultimul volum, al 11-lea, dacă nu greşesc, intitulat "O narcisă frântă", conţine texte de o sensibilitate marcantă. Chiar mi-am pus intrebarea: cum se poate ascunde sub o movila de neuman, un soare de divin? Pentru ca sufletul Narcisei este divin. De asemenea, am avut ocazia să o cunosc pe poeta Anastasia Dumitru. Este o poetă care, deşi descurajată de critica profesionistă, a continuat să scrie. E adevărat că nu se ridică la un nivel extraordinar de creaţie, dar are sensibilitate. Şi poezia, dincolo de a fi rigoare, este sensibilitate. Deci, doamna Anastasia Dumitru este poetă.
Tot în cadrul Colocviului, s-a lansat şi volumul "Intercultralitate română-japoneză", care adună la un loc toate activităţile desfăşurate pe o perioadă de 2 ani, în cadrul programului omonim.
În încheiere, vreau să o felicit pe doamna Laura Văceanu, şi dumneaei poetă de haiku, pentru eforturile, adeseori suprafireşti, pe care le face pentru a menţine şi a promova curentul haiku în Constanţa şi în ţară.